Despre insecticide si insecticid

Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta hormonala: Exohormonii partea a p

2009-04-20T02:16:00.000-07:00

În ultimii ani în urma unor ample cercetari, s-a reusit sintetizarea unor substante analoage feromonilor sexuali, dintre care unele au trecut faza experimentala si au început sa se aplice în practica combaterii unor daunatori, având urmatoarele utilizari.

* în avertizarea momentelor optime pentru aplicarea tratamentelor;
* în stabilirea exacta a ariei de raspândire la unele specii daunatoare;
* în supravegherea nivelului populatiilor de daunatori, în vederea rationalizarii tratamentelor;
* în combaterea directa, prin dezorientarea masculilor.

La noi în tara, s-au sintetizat si se folosesc împotriva unor specii de daunatori periculosi în pomicultura, urmatoarele substante (ca atractanti sexuali):

- Atramol, pentru Grapholitha molesta;

- Atrafum, pentru Grapholitha funebrana;

- Atrapom, pentru Laspeyresia pomonella;

- Atralin, pentru Anarsia lineatella.

Acestea se amplaseaza în livezile infestate cu ajutorul unor dispozitive “capcane sexuale”, confectionate din material plastic, în interiorul carora se gasesc capsule îmbibate cu feromoni (1 mg feromon/capsula). Se utilizeaza 3-4 capcane/ha, amplasate la distante de 50-60 m una de alta. Stimulii emisi de feromoni atrag masculii de la anumite distante spre capcana unde se prind de suportul cleios. Pe baza fluctuatiei numerice a masculilor capturati zilnic, se emit apoi avertizarile pentru aplicarea tratamentelor.

În prezent, se experimenteaza eleborarea unor tehnologii pentru combaterea directa a unor lepidoptere daunatoare din livezi, prin marirea dozelor de feromoni (în tuburi emitatoare), sau prin utilizarea unor compusi cu actiune inhibitoare asupra feromonilor (antiferomoni). În ambele cazuri, în atmosfera saturata de feromoni sau antiferomoni se produce o dezorientare a masculilor si copulatia nu mai are loc.

Pentru combaterea directa (cu feromoni în doza marita), la noi s-au sintetizat pâna în prezent doua substante:

* Combamol, pentru combaterea fluturelui Grapholitha molesta;
* Combafum, pentru combaterea fluturelui Grapholitha funebrana.

Prin aceasta metoda nu are loc eradicarea în întregime a populatiei daunatorului, ci mentinerea ei sub pragul critic de daunare, fara a produce pagube.

Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta hormonala: Exohormonii partea a treia

2009-04-15T02:16:00.000-07:00

Un caz interesant de specificitate îl constituie moliile polifenice, ca Antherea polyphemus, care se pot împerechea exclusiv în prezenta frunzelor de Quercus rubra (stejar rosu). Analizele efectuate au aratat ca frunzele de stejar emana un compus volatil (trans-2-hexanol), care stimuleaza receptorii senzoriali din antenele femelelor declansând astfel eliberarea feromonului sexual al acestora, care apoi excita si determina masculul sa se împerecheze. Un alt caz interesant îl constituie gargarita trestiei de zahar, Rhabdoscelum obscurus, care nu-si elimina propriul feromon sexual numai dupa ce s-a hranit cu trestie de zahar. În acest caz, declansatorul eliminarii feromonului trebuie sa fie un compus chimic neidentificat, existent în trestia de zahar.

Feromonii moliei stejarului, Archips semiferanus, se gasesc ca atare în frunzele de stejar, fapt ce grabeste ditrugerea stejerisurilor naturale de catre aceasta molie. Larvele femelelor de Archips semiferanus îsi iau feromonii gata sintetizati din frunzele de stejar, care contribuie în mod direct la atragerea masculilor. Dupa sosirea masculilor pe frunze, femelele elimina o cantitate mai mare de feromon pentru a determina masculul sa se îndrepte spre organul de copulatie.

Feromonii sexuali ai insectelor sunt tot mai mult utilizati în agricultura, ca substante biologic active, eficiente pentru combaterea biologica a insectelor daunatoare, mai ales ca combaterea chimica a insectelor daunatoare s-a dovedit ca are efecte secundare nedorite: poluarea mediului, dezechilibrarea biocenozelor datorita lipsei de specificitate a unor compusi fitofarmaceutici, inclusiv a numeroase insecticide.

Feromonii sunt preferati insecticidelor în combaterea daunatorilor deoarece, având o mare specificitate si fiind produsi în cantitati mici, nu au, practic, efecte poluante.

Feromonii sexuali ai insectelor sunt utilizati în agricultura atât pentru aprecierea si supravegherea populatiei de daunatori, în vederea îmbunatatirii prognozei în aplicarea tratamentelor chimice, cât si în combaterea directa a acestora prin impiedicarea împerecherii sexelor, fapt ce va determina reducerea treptata a urmasilor si, în final, disparitia daunatorilor.

Împiedicarea împerecheriii insectelor se poate realiza atât prin captarea în masa a masculilor, cu ajutorul unor capcane ce contin feromoni naturali sau artificiali, din populatia naturala înainte de o împerechere, fie prin impregnarea atmosferei din zona protejata cu feromoni (concentratii mari) cu scopul de a dezorienta masculii, care astfel ajung în imposibilitatea de a repera (detecta, sesiza) femelele virgine în vederea împerecherii. Teoretic vorbind, este posibil ca unele insecte daunatoare sa fie eliminate dintr-o zona oarecare prin captarea masculilor cu feromoni naturali sau artificiali. În practica, apar numerosi factori care micsoreaza eficienta momelilor sexuale.

Feromonii sintetici sunt folositi în prezent cu precadere pentru supravegherea populatiei de daunatori în vederea îmbunatatirii prognozelor privind aplicarea si sporirea eficientei tratamentelor chimice.

Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta hormonala: Exohormonii partea a doua

2009-04-10T02:16:00.000-07:00

Majoritatea feromonilor sunt esteri, acizi, alcooli sau cetone, cu catena carbonica lunga, formata din C -C, cu duble legaturi, fapt ce usureaza izomerizarea acestora. Conformatia moleculara a feromonilor are un rol important în activitatea lor biologica.

La orice insecta, structura conformationala a feromonului principal are o mare specificitate. Uneori, schimbari minore în structura moleculara a feromonilor anihileaza activitatea acestora. Uneori izomerii cis si trans ai acelorasi compusi se comporta diferit sub aspectul activitatii feromonale.

Unul din cei mai bine cunoscuti feromoni este, fara îndoiala, -acidul trans-9-ceto-2-decenoic sau substanta reginei albinelor, care atrage trântorii (masculii) sa se împerecheze cu regina. Acest acid reprezinta numai un singur compus din cei 32 de compusi cu structura similara existenti în capul reginei albinelor. Acidul 9-hidroxi-decenoic are rol însemnat în stabilizarea roiurilor de albine lucratoare.

O parte din feromoni, cum sunt frontalina si exobrevicomina, au o structura ciclica. Ei înlesnesc copulatia la gândacii din genurile Brevicomis si Ips. Unii derivati ai ciclohexanului sunt feromonii gargaritei capsulei de bumbac, Anthonomus grandis. Pâna în prezent s-au identificat putini feromoni cu structura aromatica. Se pare ca fenolul

îndeplineste rolul de feromon pentru larvele unor gândaci de iarba. Fenolul se poate forma în corpul larvelor din tirozina existenta în hrana acestora.

La molia Leucania impuris, rolul de feromon este îndeplinit de aldehida benzoica, iar la fluturii din genul Danaus, de unii alcaloizi.

Feromonii sexuali se gasesc în cantitate foarte mica la insecte, fapt ce necesita sacrificarea unui mare numar de indivizi atunci când se determina structura lor moleculara. Fiecare larva a femelei de Orygia pseudotsugata (omida paroasa a bradului), contine aproximativ 40 ng de feromoni în cavitatea abdominala. Au fost necesare 6000 de larve pentru a putea izola si identifica hormonul lor sexual.

Unii hormoni sexuali ai insectelor se gasesc în diferite specii de plante. Astfel, D-acetatul de borneol se gaseste în Gimnospermae. Acest feromon este activ în concentratii de sub 0,07 mg/cm . L-acetatul de borneol are o activitate hormonala a suta parte din activitatea izomerului D. Numeroase specii de Angiospermae produc compusi volatili cu efecte feromonice asupra svabului american (gândac) Periplaneta americana. Dintre feromonii sintetici, utilizati în comert, de o atentie sporita se bucura trimedlura si celura, care atrag masculii mustelor ce populeaza fructele si pepenii din regiunea mediteraneana.

Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta hormonala: Exohormonii

2009-04-05T02:16:00.000-07:00

Exohormonii

Cunoscuti si sub numele de feromoni ("substante secretate de un organsim si care afecteaza comportamentul reproductiv al unui organims din aceeasi specie, actionând la distanta"), prezinta un mare rol în viata insectelor, determinând anumite comportamente în gasirea hranei, a sexului opus, în cazuri de primejdie, etc. Dintre feromonii cunoscuti la insecte (de alarma, de concentrare, de marcare, etc), cea mai mare importanta practica o au în prezent feromonii sexuali, cunoscuti, dupa cum s-a amintit si ca atractanti sexuali sau ca „momeli sexuale”. Feromonii sexuali sunt întotdeauna produsi de femele si sunt efectivi pe distante mari.

Din 1959, oamenii de stiinta au sintetizat feromoni de insecte pentru a lupta contra populatiilor de insecte care distrug culturile, semanând confuzie printre masculi si impiedicându-i sa-si gaseasca femelele.

La insecte, precum si la alte grupe de animale, întâlnirea partenerilor sexuali fiziologic apti de copulatie nu se face la întâmplare, ci prin intermediul unor mecanisme complexe de "emisie-receptie" care permit realizarea unor schimburi de informatii între indivizi, uneori aflati la distante destul de mari. Mecanismele chimice de comunicare joaca un rol ecologic foarte important, fiind specifice si permitând reperarea precisa a partenerilor raspânditi în mediul înconjurator.

Mecanismele de comunicare dintre indivizii aceleiasi specii sunt de natura fizica (unde sonore, unde electromagnetice, culoarea etc.) si de natura chimica, care au o importanta preponderenta (compusi chimici).

Feromonii (hormoni purtatori de mesaj) sexuali sunt compusi chimici care mijlocesc atractia sexuala între indivizii de diferite sexe. Denumirea de feromoni a fost utilizata pentru prima data, în 1959, de catre P. KARLSON si I. LUSCHER. Prin feromon, în general, se întelege un compus chimic emis de un individ si receptionat de un alt individ din aceeasi specie, provocând o reactie specifica individului ce l-a receptionat.

Feromonii sexuali sunt compusi biologic activi, care determina atragerea unui sex de celalalt sex, apropierea indivizilor si tot comportamentul precopulator al acestora. În majoritatea cazurilor, femela este organismul emitent, iar masculul este individul receptant. Exista si cazuri în care rolurile sunt inversate. Dintre insectele la care s-au identificat feromoni sexuali, majoritatea sunt Lepidopterae dupa care urmeaza (în ordine descrescânda) ordinele Coleopterae, Hymenopterae, Orthopterae, Dipterae, Isopterae.

Feromonii sexuali produsi de femele au un dublu rol: atât de a atrage masculii aflati la distanta, cât si de a-i excita la împerechere când au ajuns aproape. Tot feromoni sunt denumiti si compusii chimici produsi de masculi pentru a excita femelele. Acesti compusi sunt uneori denumiti substante afrodisiace, desi aceasta denumire se foloseste cu precadere la produsele farmaceutice care atâta dorintele venerice la oameni.

Sub aspect chimic, feromonii naturali ai insectelor sunt formati, de regula, dintr-un singur compus chimic, foarte rar din amestecuri de mai multi compusi. În acest ultim caz, specificitatea feromonilor depinde de proportia diversilor compusi luati în amestec. Cel mai simplu feromon sexual la insecte este acidul valerianic, produs de femelele viermelui sfredelitor al sfeclei de zahar, Limonius californicus.

Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta hormonala: Endohormonii

2009-04-01T02:16:00.000-07:00

În prezent este bine cunoscut faptul ca procesele de crestere si dezvoltare, anumite comportamente la insecte, sunt reglementate de asa-zise substante hormonale (hormoni), care pot fi de doua feluri: endohormoni si exohormoni.

Endohormonii

Sunt substante secretate de sistemul neuroendocrin, care reglementeaza cresterea si dezvoltarea insectelor, fiind sub control direct si permanent al sistemului nervos central. Principalele substante hormonale care intervin în cresterea si dezvoltarea insectelor (napârliri, metamorfoza, maturare sexuala) sunt hormonul juvenil (neotenin) - hormon denumit astfel deoarece la insecte principala lui functie este de reglare a metamorfozei si fiindca este implicat în diferite manifestari fiziologice si de comportament, intervenind în controlul metamorfozei (la larve, modificarea nivelului de hormon juvenil induce napârliri între stadiul larval si pupal si, de asemenea, în cadrul ciclului de dezvoltare, între stadiul pupual si de adult), în maturizarea sexuala si în reproductie. si hormonul de napârlire (ecdisona). Primul este elaborat de Corpora allata, iar al doilea de Glandele protoracale.

În cazul insectelor, o influenta excesiva, prelungita a hormonului juvenil determina pastrarea la adult a unor caractere juvenile (neotenie), în timp ce inhibarea hormonului juvenil duce la aparitia precoce, la larva, a unor caractere de adult (progeneza).

Asemanator organismelor cu schelet extern, cresterea insectelor se realizeaza prin napârlire, formându-se o noua cuticula. Anumite insecticide inhiba formarea unei noi cuticule, dar nu se cunosc locurile tinta de care se leaga aceste produse. Formarea noului învelis este controlat si de hormonul napârlirii. În dezvoltare un rol important îl are hormonul juvenil, prezent la napârliri, mai putin la stadiul de adult. Juvenoidul sintetic methoprene, imita pe cel natural si creeaza o structura anormala între larva si adult, dar care nu se poate reproduce si moare imediat.

Metamorfoza cuprinde totalitatea transformarilor morfo-fiziologice ce se desfasoara în cadrul unui ciclu complet, evoluând prin stadiile de ou, larva, nimfa si adult. La insecte, metamorfoza este controlata de trei hormoni: un hormon de crestere, care permite larvei sa creasca, sa se mareasca; un hormon juvenil, care mentine stadiul larvar si se opune nimfozei si un hormon de napârlire, ecdisona, care provoaca nimfoza.

La insectele tratate cu acesti hormoni nu se mai efectueaza în mod natural metamorfoza (se împiedica formarea embrionului si napârlirile, apar adulti cu malformatii), ceea ce duce la moartea lor, fara sa fi avut loc reproducerea.

Dupa o perioada de cercetari intense s-a reusit sa se obtina o serie de substante analoage hormonului juvenil cu un spectru larg de actiune, cum sunt:

* JUVABIONA – extras din arborele Abies balsamea
* TERPENE ACICLICE
* TERPENOIDE ACICLICE
* COMPUSI PEPTIDICI

Dintre aplicatiile practice cu aceste subsatnte numite si „regulatori de crestere” se remarca experimentarile de combatere a gargaritei lucernei (HYPERA POSTICA), a plosnitei cerealelor (Eurygaster integriceps), a paduchilor de frunza (Myzus persicae si M. varians), a tântarilor (Aedes aegypti).

Si la noi în tara au început cercetari intense asupra analogilor de hormon juvenil înca din anul 1973, pentru sintetizarea si utilizarea lor în practica combaterii daunatorilor. Astfel, s-au sintetizat o serie de substante juvenoide, sub diferite denumiri codificate: JTC – 1, JTC – 2, JTN – 3, JTN – 4, JA – 1, JA – 2, JA – 3, JA – 4, care au fost testate cu rezultate bune, la unele coleoptere (Tribolium confusum, Leptinotarsa decemlineata), unele lepidoptere (Galleria Mellonella, Loxostege sticticalis, Hyphantria cunea).

Din experimentarile preliminare, efectuate în conditii de sera s-a remarcat juvenoidul JTN – 4, cu care s-au obtinut rezultate bune în combaterea musculitei albe de sera (Trialeurodes vaporariorum) si a acarianului rosu comun (Tetranychus urticae).

AUTOCIDIA - Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta autocida partea 4

2009-03-30T02:16:00.000-07:00

Sterilitate mostenita a fost explicata de North, Holt si Bauer (1975). Speciile de diptere, când sunt iradiate, se induce o mare frecventa de mutatii letale dominante în sperma si ovule, dar la speciile de lepidoptere, care sunt mai radiorezistente, sunt nacesare doze mult mai mari de iradiere. Când se utilizeaza doze scazute de radiatii se induce o frecventa sporita a translocarii cromozomiale în sperma si ovule. Unirea unei celule reproductive purtatoare a unei translocatii cu o celula normala (de la fluturi neiradiati), produce un F-1 heterozigot pentru una sau mai multe translocari. Heterozigotismul pentru o singura translocare cromozomala, produce indivizi care, în medie, sunt 50% sterili. Fluturii heterozigoti pentru mai mult de o translocare sunt în procent de 75-100% sterili. Câteva studii citologice au demonstrat ca urmasii în F-1 au tanslocari cromozomale multiple. Astfel, efectul supresiv al steriitatii mostenite este exprimat în 2-3 generatii.

Totusi, frecventa urmasilor normali din punct de vedere cromozomial creste în fiecare generatie, deoarece insectele cu translocari cromozomale produc mai putini urmasi, de aceea fiind necesara lansarea continua de insecte partial sterile pâna când populatia nativa a ajuns sub pragul economic, iar dupa aceea este nevoie de lansari permanente de întretinere a efectului .

Sterilitatea prin retroîncrucisare (backcross BC) este o metoda superioara celor doua metode anterioare. Din pacate, desi teoretic ea se poate aplica unui numar considerabil de specii apartinând aceluiasi gen, în prezent metoda este folosita pentru controlul unei singure specii, Heliothis virescens.

În prezent bazele genetice pentru sterilitatea tip BC sau sterilitatea mostenita, nu sunt pe deplin întelese, cunoscându-se ca masculii sterili BC produc sperma anormala eupirena (fara nucleu) si ca masculii nu fecundeza femelele. Modul în care factorul de sterilitate este transmis de femelele fertile urmasilor nu sunt pe deplin întelese. Este posibil ca un factor citoplasmatic provenit din stramosii femelelor de H.subflexa sa interactioneze cu materialul genetic de la H. virescens si sa provoace anomalii în dezvoltarea spermei.

Pentru reusita unui program de combatere prin metode genetice a unei insecte daunatoare, trebuie sa existe suficiente date ce trebuie sa se refere la urmatoarele aspecte:

- cresterea în masa, trebuie sa se faca la un pret cât mai scazut a daunatorului. Aceastas-ar putea rezolva prin mecanizare si creerea unor dispozitive speciale pentru cresterea în masa a insectelor reduc de mii de ori pretul de cost.

- controlul calitatii materialului biologic utilizat, urmareste factorii ce pot afecta calitatea insectelor crescute în laborator: dietele artificiale, cresterea timp îndelungat în laborator poate duce la adaptarea insectelor strict la aceste conditii.

- procedurile de sterilizare, tin de dozele de iradiere si de operatiile de iradiere si manipulare a materialului biologic.

- ecologia, dinamica si comportarea, tine de informatiile referitoare la rata în care populatia naturala creste în cursul sezonului de vegetatie, rolul imigrarii din alte zone învecinate sau de la mare distanta, cunostintele legate de ecosistem, de entomofagii din zona care pot influenta nivelul daunatorului sau a speciei modificate genetic.

- distributia si raspândirea insectelor lansate, depinde de stadiul (pupa sau adult) si de modul în care sunt lansate insectele iradiate. De exemplu, Pectinophora grossypiella se lanseaza sub forma de adulti care, înainte de a fi lansati sunt raciti, iradiati si transportati în conditii de racire pentru lansare aeriana; H. Virescens sunt lansate ca pupe sau adulti; pentru Porthretria dispar pupele sunt iradiate, transportate si puse în custi, adultii care vor aparea se împrastie liber.

- monitorizarea programului, presupune existenta unui sistem extins de capcane pentru a stabili raportul dintre populatia naturala de insecte si populatia ce cuprinde insecte lansate, cu modificari genetice sau recoltarea oualelor depuse de daunator, pentru a stabili procentul de eclozare.

- analizele economice, presupune o analiza aprofundata a speciei daunatoare, pagubele esteimate ca vor fi produse, pretul combaterii, eficacitatea acesteia.

AUTOCIDIA - Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta autocida partea 3

2009-03-25T02:16:00.000-07:00

Doua specii de muste ale fructelor, musca pepenilor (Dacus cucurbitae) si musca orientala a fructelor (Dacus doesalis), din insulele Okinawa au fost eradicate deoarece, în principalele insule mari ale Japoniei nu exista muste ale fructelor, transportul fructelor gazda netratate din zonele infestate fiind interzis. S-au mai dezvoltat, pâna la punctul de aplicare comerciala, tehnici pentru mustele usturoiului, musca te-te si gândacul caosulelor de bumbac.

Trei metode genetice de combatere au fost dezvoltate si testate în câmp pentru lepidoptere daunatoare. Acestea sunt: tehnica insectelor sterile (SIT), sterilitatea mostenita si sterilitatea prin backcross.

Tehnica insectelor sterile, pentru diptere si lepidoptere, presupune cresterea unui numar imens de insecte, sterilizarea masculilor si femelelor prin radiatii ionizante si lansarea insectelor sterilizate în natura ca prin împerechere cu indivizi salbatici sa determine un anumit grad de sterilitate.

Diferenta dintre diptere si lepidoptere consta în aceea ca, pentru sterilizarea completa a lepidopterelor sunt necesare doze foarte mari de radiatii, comparativ cu ele utilizate pentru sterilizarea completa a dipterelor. Aceste doze ridicate de radiatii reduc competivitatea: scurtarea timpului de viata, lipsa dispersiei insectelor lansate, pierderea sincronizarii ritmurilor biologice, reducerea abilitatii de a trasfera spermatoforii, micsorarea activitatii sexuale, cresterea timpului de copulare si scaderea longevitatii spermei. O alta cauza a scaderii competitivitatii la unele specii este scaderea abilitatii masculilor de a insemina femelele cu sperma eupirena.

Insectele lansate fiind în întregime sterile, supresia daunatorului înceteaza odata cu oprirea lansarii de insecte sterile.

Sterilitatea mostenita poate fi indusa la orice specie de lepidopter, ca si la hemiptere. Ea are aceleasi caracteristici pentru toate speciile examinate si anume: femelele si masculii în F-1 sunt mult mai sterili decât masculii si femelele din P-1 care sunt iradiate, în general fiind produsi mai multi masculi decât femele în F-1. La unele specii urmasii se dezvolta mai încet decât larvele din parinti neiradiati, iar masculii din F-1 se pot împerechea dar nu reusesc sa însemineze femelele cu sperma eupirena (spermatozoizi viabili cu nucleu). Lansarea insectelor partial sterile ofera un potential supresiv mult mai mare decât lansarea de insecte în întregime sterile.

În 1970, Knipling a comparat cele doua metode, estimând ca, pentru a atinge acelasi grad de reducere a populatiei daunatorului dintr-o populatie naturala, in curs de trei generatii, este necesara o cantitate de patru ori mai mare de insecte total sterile decât daca se lanseaza insecte partial sterile.

AUTOCIDIA - Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta autocida partea 2

2009-03-20T02:15:00.000-07:00

Sterilizarea se poate obtine prin folosirea radiatiilor ionizate (radiosterilizarea) produse de diferite surse si prin utilizarea unor substante chimice, chemosterilizanti (chemosterilizarea), care reduc sau inhiba total capacitatea de reproducere.

Radiosterilizarea insectelor se poate realiza prin utilizarea razelor X (metoda abandonata în prezent datorita slabei capacitati de penetrare), radiatii gamma provenite din surse de izotopi radioactivi Co60 sau Cs137, sau prin utilizarea electronilor accelerati. Sterilizarea insectelor poate fi totala sau partiala, utilizându-se doze de iradiere foarte variabile, în functie de specie, stadiu de dezvoltare si scopul urmarit. Chemosterilizarea artropodelor poate fi obtinuta cu ajutorul unor substante chimice, atât pe cale de ingestie, cât si prin contact. Aceasta metoda a cunoscut o extindere remarcabila a cercetarilor în anii '60, dar în prezent nu mai prezinta interes datorita faptului ca produsele chemosterilizante utilizate sunt cancerigene.

Cea mai cunoscuta si mai bine acceptata metoda de control autocida este tehnica insectelor sterile (SIT). Metodele genetice sunt fara egal în ceea ce priveste specificitatea si siguranta, deoarece o singura specie din ecosistem este afectata si teoretic nu se foloseste nici un pesticid. Desi metodele genetice sunt aplicabile la orice specie de insecte ce se reproduc sexuat, majoritatea proiectelor de programe majore referitoare la SIT se refera la specii de diptere. Pe plan mondial au fost initiate trei mari proiecte de eradicare a dipterelor prin metoda SIT.

Specia Cochliomyia hominivorax (viermele surub) a fost eradicata din insula Curacao în 1954, din sud-estul Statelor Unite în 1959 si din insula Puerto Rico în 1975. Musca mediteraneana a fructelor, Ceratitis capitata este un exemplu de control cu succes a unui daunator prin metoda SIT, testata pentru prima data în insula Capri din Italia. Dar un proiect de anvergura a fost initiat în Mexic în 1971, eradicându-se daunatorul de pe mai mult de 3 milioane de hectare.

AUTOCIDIA - Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta autocida partea 1

2009-03-15T02:08:00.000-07:00

Poluarea mediului, aparitia rezistentei daunatorilor fata de preparatele chimice aplicate intensiv, precum si dezechilibru biologic grav deteriorat de utilizarea lor abuziva, se numara printre principalele efecte negative ale trtamentelor chimice.

În acest comtext, împiedicarea reproducerii insectelor daunatoare prin determinarea controlata a sterilitatii lor apare ca un procedeu deosebit de atragator, cu avantaje incontestabile ca: selectivitate, absenta orcarui element poluant si o posibilitate extrem de redusa de instalare a rezistentei fata de acest tratament.

Sterilitatea, ca metoda de combatere a daunatorilor, a fost propusa în 1953 de Knipling. Metoda se bazeaza pe lansarea de masculi sterili si consta în cresterea si lansarea acestor masculi sterili din punct de vedere sexual.

Sub aspect teoretic, metoda de combatere a daunatorelor prin sterilizare, constituie un progres semnificativ în tehnica de distrugere a insectelor. S-a afirmat adesea ca metoda de combatere a insectelor prin lansarea masculilor sterilizati ofera perspective deosebite eliminarii sau eradicarii unei specii daunatoare, în mod total, permanent sau temporar, pe zone intinse. Exista argumente convingatoare pentru sustinerea acestei afirmatii. Într-o perioada când densitatea populatiei unei anumite insecte atinge un nivel foarte scazut, însa nu mai redus decât pragul indispensabil supravietuirii speciei, tratarea prin sterilizare constituie o arma deosebit de eficienta.

Aplicarea metodei sterilizarii pe suprafete din marile zone infestate, poate fi rareori eficace, datorita posibilitatii ridicate de reinfestare. Sterilizarea nu produce o extinctie imediata si definitiva a problemei daunatorilor, fiind necesare proiecte de lunga durata. Metoda lansarii masculilor sterili, care este mai costisitoare decât aplicarea insecticidelor, poate fi avantajoasa sub raport economic atunci cand populatiile naturale sunt reduse.

Metode fitoterapeutice pentru prevenirea şi combaterea bolilor si dăunătorilor culturilor de tomate şi de ardei cultivate în seră

2009-03-14T00:44:00.000-07:00

Produse obţinute din extracte de plante utilizate pentru combaterea biologică a organismelor patogene acceptatede organismele de certificare

Numele plantei sau al produsului, mod de extragere	Reţeta	Epoca	Utilizare		Acţiune
Numele plantei sau al produsului, mod de extragere	Reţeta	Epoca	Loc	Concentraţie	Acţiune
1	2	3	4	5	6
COADA CALULUI: (Equisetum arvense) - macerat - infuzie - fierbere	Toată planta fără rădăcină : - 1kg/10 l apă (plantă proaspătă); - 150g/10 l apă (plantă uscată) plus: - 0,3 % săpun; - macerat de urzici 30 min.; - 1-2 % silicat de sodiu,	Tot anul Tot anul Tot anul Vara şi primăvara	Pe plantă Pe sol Pe sol Pe plantă şi sol	Diluat de 5 ori	Afide, acarieni (păianjenul roşu) pentru fortificarea plantei
URZICA (Urtica dioica şi urtica ureas)	Toată planta fără rădăcină : ●cca. 1kg/10 l apă (plantă proaspătă) ; ●200 g/10 l apă (plantă uscată)	Tot anul	Pe plantă la încolţire ; Pe teren	Diluat de 20 ori Diluat de 10 ori	Tracheomicoze (fuzarioză) ; Favorizează creşterea, udarea plantelor, îmbăierea rădăcinilor şi seminţelor.
MACERAT FERMENTAT AMESTEC de urzici cu coada calului	Pentru 1 l de macerat ½ l infuzie de coada calului	Înainte de formarea frunzelor şi înflorire. Tot anul	La încolţire Pe frunze La încolţire Pe frunze	Diluat Nediluat Nediluat	Contra afidelor
VETRICE (Tenacetum vulgare) - infuzie - decoct	Frunze şi flori : ●300 g/10 l apă (plantă proaspătă); ●30 g /10 l apă (plantă uscată)	Iarna Pulverizare după înflorire Toamna	Pe plantă Pe plantă Pe plantă	Concentrat Diluată de 2 ori si 1,5 ori	Contra acarienilor Contra ruginii, făinarii Contra unor boli pe frunze la tomate
FERIGA VULTURULUI (Pteridium aquilum) FERIGA DE PĂDURE (Dryopteris filis-mas)	1kg plantă proaspata la 10 l apă; 100 g plantă uscată la 10 l apă, macerat. 5 g pulbere mare, ½apă de ploaie, extract	Sfârşit de iarnă Tot anul Tot anul	Pe plantă şi sol Pe trunchi	Diluată 1:10 Concentrat	Afide, melci limacşi, efect repelent in compost Contra păduchilor lânoşi (pieirea coloniilor de pe trunchi)
REVENT (Rhubarba)	Limbul frunzei 500g- 3 l apă	Pe plantă			Tenii la praz; Contra afidelor la fasole
TOMATE (Lycopersicum aesculentum)	2 pumni de frunze mărunţite şi frecate bine în 2 l apă, infuzate la rece 2 ore	În epoca zborului	Concentrat		Contra fluturelui verde
PELIN (Artemisia absinthium) macerat infuzie decoct	Frunze şi flori ●300 g/10 l apă (plantă proaspătă); ●30 g/10 l apă (plantă uscată); Se adaugă eventual 1% silicat de sodiu.	Primăvara iunie/iulie	Pe plantă Pe plantă	Diluat de 3 ori	Contra furnicilor, larvelor, afidelor, ruginii la coacăz
ALAUN	Se dizolvă 40 g alaun in apă fiartă; se diluează cu 10 l apă rece; nu se recomandă pentru verdeţuri.	Tot anul	Pe teren Pe plantă	Concentrat 3 luni înainte de recoltare	Infestare puternică de melci, limacşi, contra afidelor, larvelor
MĂCRIŞ (Rumex angustifolia) (Rumex crispus)	150 g /10 l apă (rădăcină proaspătă)	Tot timpul pe plantă, concentrat			Previne făinarea la castraveţi
CHAMOMILLA-MUŞEŢEL (Matricaria chamomilla)	Flori ● 50 g uscate/10 l apă	Vara	Pe plantă şi pe sol	Diluţie 1/1 Concentrat	Dezinfecţia seminţelor, prevenirea îmbolnăvirii răsadurilor, fortificarea plantelor ; favorizează creşterea ; se adaugă la compost
PĂPĂDIE (Taraxacum officinale)	● 2 kg plantă proaspătă sau uscată, frunze, rădăcini/10 l apă	Primăvara	Pe plantă	Concentrat	Idem
USTUROI ŞI CEAPĂ infuzie	● 75 g bulbili zdrobiţi în 10 l apă ● 100 g bulbi zdrobiţi/1 l apă	În mai de 3 ori; Se repetă după recoltare	Pe plantă şi pe sol	Nediluat	Contra acarienilor la căpşun şi castraveţi, şi a fungilor
PREPARATE PE BAZĂ DE USTUROI	● 150 g usturoi zdrobit, cu 2 linguriţe de parafină se lasă la macerat 24 ore; se dizolvă 100 g săpun pastă în 10 l apă, se amestecă bine şi se filtrează; se păstrează în vase.	În caz de infestare	Pe plantă şi pe rădăcini	Nediluat	Contra unor boli bacteriene, insecte
LEMN DE CVASIA (Quassia amara) plantă tropicală bogată în substanţe tanante cu acţiune insecticidă	● 150 g de cvasia/2 l apă + 2 l infuzie de coada calului, la care se adaugă 250 g de săpun pastă, diluat în 10 l apă + săpun de K şi alcohol 2 %; se înmoaie aşchiile peste noapte în 1 l apă şi se fierbe;	Din primăvară până în toamnă	Pe plantă	Nediluat	Contra afidelor şi altor insecte; toxic, acţionează prin ingestie şi prin contact la toate la toate insectele (chiar şi cele utile) Contra păduchilor ţestoşi şi lânoşi
CEAPĂ, USTUROI, COACĂZ NEGRU	Frunze (proaspete sau uscate), cca 500 g /10 l apă (plantă proaspătă sau 200 g 10 l apă (plantă uscată)	În caz de infestare	Pe sol sub coroana pomilor	Diluat de 10 ori	Fortificare; contra bolilor criptogamice la cartof şi căpşun
HREAN (extract)	100 g rădăcină + 1 l apă. Preparat pentru tratarea seminţelor.	Înainte de semănat	Seminţe	Nediluat	Combaterea unor boli criptogamice
SĂPUN	150 g săpun de casă sau de rufe, preferabil pastă, în 10 l apă; se dizolvă în apă caldă. Se amestecă 40 g pastă de săpun cu 1/8 l petrol (gaz) în apă fierbinte, se obţine o culoare lăptoasă, se adaugă 25 l apă rece şi se amestecă bine. 100-300 g pastă de săpun, ½ l alcohol denaturat, o linguriţă var, o linguriţă sare, 10 l apă; se amestecă bine.	În caz de infestare puternică	Pe plantă	Nediluat	Insecticid
SULFAT DE ALUMINIU SOLUŢIA LUI THEOBALD	200 g sulfat de aluminiu se dizolvă în 9 l apă, cu o mătură de nuiele. 500 g sare potasică dizolvată în 4 l apă + 1 kg var stins în 4 l apă + silicat de sodiu 100 ml în 2 l apă (se poate înlocui cu ulei parafinic US-92). Laptele de var se filtrează peste soluţia de sare K, apoi se adaugă soluţia de silicat de Na sau emulsia de ulei.	În caz de infestare. Primăvara până la îngroşarea mugurilor	Pe pomi	Nediluat Nediluat + 3 kg spirt pentru a mări eficacitatea	Contra coccinelor şi aleurodelor (musculiţa de seră). Contra larvelor, insectelor, ouălor de iarnă şi pentru curăţirea de muşchi şi licheni
LAPTE DEGRESAT ZER DE LAPTE	Zer şi lapte 1/1, se amestecă bine	O dată pe săptămână	Pe plantă	Nediluat	Contra bolilor foliare şi ale fructelor de tomate (virusuri), preventiv
TUTUN (Nicotiana tabacum) (Nicotiana rustica = mahorca) - infuzie - decoct - conţine 0,3 -1,5-6% nicotină	Frunze uscate, tulpini, cotoare, resturi de la fabricile de ţigarete, 200 g tutun + 1l apă fierbinte, 24 ore, se filtrează şi se adaugă 9 l apă + 50 g săpun de K 1 % 100 ml + spirt 2% 400g de tutun/10 l apă. Se fierbe 3-4 ore + 12 l apă cu 1 kg de săpun de rufe + 1 l spirt denaturat; total 25 l	Tot anul	Pe plantă	Nediluat	Contra larvelor, a gândacului din Colorado, alte larve şi omizi
OŢETAR (Rhustyphyna) extract alcoolic	Extract alcoolic din frunze, care conţine peste 70 substanţe bioactive. În principal, conţine exahidro-farnesilacetonă, substanţă insecticidă	Mai/sept.	Pe plantă		Insecticid
HUMUS - extract	500 g humus vechi de 3 ani în 10 l apă (humus bogat în subst. tanante-humus de pădure); tescovină, frunze de viţă de vie, nuc, revent, stejar. Conţine fitoalexine (subst. protectoare)			Nediluat	Fortifiant, îngrăşământ complex; previne atacul agenţilor patogeni
ARENARINUL (Helichrisum arrhenarium) - Flori de pai	100 ml la 5 l apă; conţine 5,2% substanţă activă		Seminţe scufundate 2 ore 30 min.	Nediluat	Contra bacteriozelor; Reduce infecţiile de mozaic şi stolbur
MAHONIA (Mahonia aquifollium) DRACILA (Berberis vulgaris)	Conţine berberină (cercetări în curs)	Tot anul	Pe plante		Contra bacteriozelor; Reduce infecţiile de mozaic şi stolbur
FĂINA DE BAZALT - fin măcinată, sub 20 microni - pH =10-11 - silicaţi 50%	100-300 g/10 l apă ; insolubilă î napă, suspensie fină, se poate administra cu pompe su presiune sub formă de praf				Contra unor dăunători

Procedeul chimic - Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta autocida

2009-03-13T02:07:00.000-07:00

Dupa cum s-a aratat, sterilizarea insectelor mai poate fi obtinuta si cu o serie de substante chimice numite „chemosterilizanti”. Cele mai importante substante din cadrul acestui procedeu sunt cuprinse în urmatoarele grupe:

+ agenti de alkilare (tepa, tretamina, afolatul, metepa, afamida);
+ antimetaboliti (5 – fluorouracil, acid folic);
+ alte subsatnte (triazine, compusi ai cadmiului, borului, seleniului).

Procedeul fizic - Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta autocida

2009-03-12T02:06:00.000-07:00

Acest procedeu implica fie iradierea populatiilor daunatoare în biotopul lor natural (în cazul tratamentelor de dezinsectizare a produselor alimentare depozitate), fie alcatuirea de loturi de indivizi mentinuti în conditii controlate (prin colectarea din natura sau prin producerea în conditii artificiale), care sunt apoi eliberati în naturp, dupa aplicarea unui tratament de sterilizare cu o doza convenabila de radiatie.

Initial, s-a considerat ca acest top de combatere poate fi aplicat numai în cazul speciilor monogame, deoarece copularile succesive dintre indivizi sterili si naturali ar putea anula efectul sterilitatii. În prezentacest inconvenient este considerat înlaturat prin lansarea unui efectiv de insecte sterile, mult superior populatiei naturale din biotopul în care se aplica tratamentul.

Sterilizarea indivizilor unei specii daunatoare, ca metoda de combatere, se bazeaza pe urmatoarele elemente ecologice:

* Cunoasterea cu o precizie cât mai ridicata a efectivului real al unei populatii daunatoare, într-o zona data;
* Cunoasterea stadiilor celor mai adecvate pentru iradiere si a dozelor necesare pentru obtinerea efectului sterilizant;
* Cunoasterea efectului iradierii asupra comportamentului sexual al indivizilor tratati si îndeosebi asupra competivitatii acestora cu indivizi normali;
* Posibilitatea producerii unor mari cantitati de insecte din specia de combatut, cu un comportament cât mai apropiat de cel al indivizilor din natura.

Prima aplicatie pe scara productiva a acestei metode a avut loc în anul 1952 în S.U.A., împotriva dipterului COCHLIOMYA HOMINIVORAX, care producea pagube considerabile în crescatoriile de vite. Succesul obtinut în aceasta actiune a determinat abordarea unor studii cu caracter fundamental si asupra altor specii de insecte daunatoare, urmate apoi în multe cazuri de aplicatii reusite ale combaterii pe aceasta cale. Dintre speciile care au constituit obiectul unor aplicatii de acest gen, amintim:

* Viermele merelor – Laspeyresia pomonella
* Musca mediteraneana – Ceratitis capitata
* Musca cepei – Delia antiqa
* Musca maslinelor – Dacus oleae
* Sfredelitorul porumbului – Ostrinia nubilalis
* Omida fructelor – Heliothis armigera

În tara noastra s-au efectuat cercetari de radiosterilizare la o serie de lepidoptere (Hyphantria cunea, Lobesia botrana, Bombyx mori).

Feromoni sexuali - feromonii insectelor

2009-03-06T00:33:00.000-08:00

Un caz interesant de specificitate il constituie moliile polifenice, ca Antherea polyphemus, care se pot imperechea exclusiv in prezenta frunzelor de Quercus rubra (stejar rosu). Analizele efectuate au aratat ca frunzele de stejar emana un compus volatil (trans-2-hexanol), care stimuleaza receptorii senzoriali din antenele femelelor declansand astfel eliberarea feromonului sexual al acestora, care apoi excita si determina masculul sa se imperecheze. Un alt caz interesant il constituie gargarita trestiei de zahar, Rhabdoscelum obscurus, care nu-si elimina propriul feromon sexual numai dupa ce s-a hranit cu trestie de zahar. In acest caz, declansatorul eliminarii feromonului trebuie sav fie un compus chimic neidentificat, existent in trestia de zahar.

Feromonii moliei stejarului, Archips semiferanus, se gasesc ca atare in frunzele de stejar, fapt ce grabeste ditrugerea stejerisurilor naturale de catre aceasta molie. Larvele femelelor de Archips semiferanus isi iau feromonii gata sintetizati din frunzele de stejar, care contribuie in mod direct la atragerea masculilor. Dupa sosirea masculilor pe frunze, femelele elimina o cantitate mai mare de feromon pentru a determina masculul sa se indrepte spre organul de copulatie.

Feromonii sexuali ai insectelor sunt tot mai mult utilizati in agricultura, ca substante biologic active, eficiente pentru combaterea biologica a insectelor daunatoare, mai ales ca combaterea chimica a insectelor daunatoare s-a dovedit ca are efecte secundare nedorite: poluarea mediului, dezechilibrarea biocenozelor datorita lipsei de specificitate a unor compusi fitofarmaceutici, inclusiv a numeroase insecticide.

Feromonii sunt preferati insecticidelor in combaterea daunatorilor deoarece, avand o mare specificitate si fiind produsi in cantitati mici, nu au, practic, efecte poluante.

Feromonii sexuali ai insectelor sunt utilizati in agricultura atat pentru aprecierea si supravegherea populatiei de daunatori, in vederea imbunatatirii prognozei in aplicarea tratamentelor chimice, cat si in combaterea directa a acestora prin impiedicarea imperecherii sexelor, fapt ce va determina reducerea treptata a urmasilor si, in final, disparitia daunatorilor.

Impiedicarea imperecheriii insectelor se poate realiza atat prin captarea in masa a masculilor, cu ajutorul unor capcane ce contin feromoni naturali sau artificiali, din populatia naturala inainte de omperechere, fie prin impregnarea atmosferei din zona protejata cu feromoni (concentratii mari) cu scopul de a dezorienta masculii, care astfel ajung in imposibilitatea de a repera (detecta, sesiza) femelele virgine in vederea imperecherii. Teoretic vorbind, este posibil ca unele insecte daunatoare sa fie eliminate dintr-o zina oarecare prin captarea masculilor cu feromoni naturali sau artificiali. In practica, apar numerosi factori care micsoreaza eficienta momelilor sexuale.

Feromonii sintetici sunt folositi in prezent cu precadere pentru supravegherea populatiei de daunatori in vederea imbunatatirii prognozelor privind aplicarea si sporirea eficientei tratamentelor chimice.

FEROMONII INSECTELOR - feromoni sexuali

2009-03-04T00:32:00.000-08:00

La insecte, precum si la alte grupe de animale, întâlnirea partenerilor sexuali fiziologic apti de copulatie nu se face la întâmplare, ci prin intermediul unor mecanisme complexe de "emisie-receptie" care permit realizarea unor schimburi de informatii între indivizi, uneori aflati la distante destul de mari. Mecanismele chimice de comunicare joaca un rol ecologic foarte important, fiind specifice si permitând reperarea precisa a partenerilor raspânditi în mediul înconjurator.

Mecanismele de comunicare dintre indivizii aceleiasi specii sunt de natura fizica (unde sonore, unde electromagnetice, culoarea etc.) si de natura chimica, care au o importanta preponderenta (compusi chimici).

Feromonii (hormoni purtatori de mesaj) sexuali sunt compusi chimici care mijlocesc atractia sexuala între indivizii de diferite sexe. Denumirea de feromoni a fost utilizata pentru prima data, în 1959, de catre P. KARLSON si I. LUSCHER. Prin feromon, în general, se întelege un compus chimic emis de un individ si receptionat de un alt individ din aceeasi specie, provocând o reactie specifica individului ce l-a receptionat.

Feromonii sexuali sunt compusi biologic activi, care determina atragerea unui sex de celalalt sex, apropierea indivizilor si tot comportamentul precopulator al acestora. În majoritatea cazurilor, femela este organismul emitent, iar masculul este individul receptant. Exista si cazuri în care rolurile sunt inversate. Dintre insectele la care s-au identificat feromoni sexuali, majoritatea sunt Lepidopterae dupa care urmeaza (în ordine descrescânda) ordinele Coleopterae, Hymenopterae, Orthopterae, Dipterae, Isopterae.

Feromonii sexuali produsi de femele au un dublu rol: atât de a atrage masculii aflati la distanta, cât si de a-i excita la împerechere când au ajuns aproape. Tot feromoni sunt denumiti si compusii chimici produsi de masculi pentru a excita femelele. Acesti compusi sunt uneori denumiti substante afrodisiace, desi aceasta denumire se foloseste cu precadere la produsele farmaceutice care atâta dorintele venerice la oameni.

Sub aspect chimic, feromonii naturali ai insectelor sunt formati, de regula, dintr-un singur compus chimic, foarte rar din amestecuri de mai multi compusi. În acest ultim caz, specificitatea feromonilor depinde de proportia diversilor compusi luati în amestec. Cel mai simplu feromon sexual la insecte este acidul valerianic, produs de femelele viermelui sfredelitor al sfeclei de zahar, Limonius californicus.

FEROMONI SEXUALI - Caracteristicile principalelor biopesticide

2008-12-03T00:26:00.000-08:00

Parametri	Detalii
Natură	Feromoni de sinteză
Ecotoxicologie	Selectivi pentru o anumită specie ; Nu au acţiuni asupra altor insecte ; Este necesară distrugerea recipienţilor după utilizare
Mod de utilizare	Parcele de 4-5 ha ; Difuzoarele se plasează după primul zbor în număr de 500 de difuzoare/ha ; Este necesar un control prealabil al populaţiei de dăunători ; În cazul unei populaţii mixte este nevoie de 2 tipuri de feromoni

ROTENONA - Caracteristicile principalelor biopesticide

2008-12-01T00:25:00.000-08:00

Parametrii	Detalii
Natură	Alcaloid extras din Deris eliptica, Lochocarpus, Tephrosia
Mod de acţiune	Acţiune insecticidă şi acaricidă ; Contact şi ingestie ; Toxic asupra sistemului nervos ; Antrenează imediat moartea insectei
Caracteristici	Cristale incolore ; Fotosensibil ; Remanenţă slabă
Ecotoxicologie	Periculos pentru peşti şi porci
Dozare	La 6% se utilizează 3,5 l/ha ; La 2 % se utilizează 7 l/ha
Preparate comerciale	Insectione, Biotenone-Agri, Sicid Parexan, Phyto 7 Export, Metarex EC, Compo

PIETRUL - Caracteristicile principalelor biopesticide

2008-11-30T00:23:00.000-08:00

Parametrii	Detalii
Natură	Insecticid vegetal extras din crizanteme
Mod de actiune	Contact ; ingestie ; inhalare prin inhibarea colinesterazei
Caracteristici	Sub formă lichidă, vâscoasă; Oxidabil la lumină şi în mediu alcalin
Toxicologie	DL 50 : 594-900 mg/kg
Ecotoxicologie	Acţiune neselectivă asupra insectelor; Toxic asupra paraziţilor; Toxic pentru peşti
Utilizare	3-6 l/ha (150-300 l apă) ; Tratamentele se efectuează pe timp noros

Substanţe utilizate numai pentru capcane (O.U.34/2000)

2008-11-29T00:22:00.000-08:00

Denumirea / Condiţii generale	Descriere, cerinţe compoziţionale, condiţii de utilizare
Denumirea / Condiţii generale	Capcanele trebuie să prevină răspândirea substanţelor în mediul înconjurător şi contactul direct între substanţe şi culturi, iar după utilizare ele se adună se îndepărtează pentru a elimina orice risc de poluare.
Fosfat diamonic	Agent de atragere ; Numai pentru capcane
Metaldehidă	Moluscocid ; Numai pentru capcane conţinând un agent de respingere şi pentru speciile de animale superioare
Feromoni	Insecticid, agent de atragere pentru capcane
Piretroizi	Insecticid ; Numai pentru capcane cu substanţe de atragere specifice ; Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare

Micro-organisme utilizate în lupta biologică împotriva paraziţilor(O.U. 34/2000)

2008-11-27T00:21:00.000-08:00

Denumirea	Descriere, cerinţe privind compoziţia, condiţii de utilizare
Microorganisme (bacterii, viruşi, fungi) Ex.: Bacillus thuringensis, Granulosis virus, etc.	Numai produse care nu sunt modificate genetic

Controlul daunatorilor si a bolilor

2008-11-26T00:19:00.000-08:00

Bioinsecticide si biofungicide

Mai mult de 2000 de specii vegetale au fost deja repertoriate în întreaga lume ca posedând proprietati insecticde (Chaufaux J., 1995).

Sunt cunoscute 3 generatii de insecticide (Riba G., 1990):

¨ Bioinsecticide vegetale din generatia întâi : pâna la al doilea razboi mondial

Tabelul nr.25 Bioinsecticide din generatia întâi

Familia	Specia	Compuşii identificaţi
Alcaloizi	Anabasis aphylla L. Duboisia hopwoodi Nicotiana glauca Nicotiana rustica Nicotiana tabacum Picrasma exelca Quassia amara Ryania speciosa Schoenocualon officinale Veratrum album	Anabasină Nicotină Nornicotină Quassină şi neoquassină Ryanodină şi 9,21-dehydroryanodină Sabadillină, Sabadină, Cervidină Veratrină (Cervadină, Veratridină)
Rotenoizi	Deguelia scandens Derris eliptica Lonchocarpus virginiana (Galega virginiana)	Diguelină; Eliptină; Malaccol; Rotenonă (nicoulină); Sumatrol; Tephrosină; Toxicarol
Piretru	Chrysanthemum roseum Chrysanthemum cinerarifolium Pyretrum roseum	Cinerină I şi II Jasmolină I şi II Piretrină I şi II
Uleiuri vegetale	Arachis hypogea Gossypium hirsutum Olea europea Zea mays	Acizi graşi (lanţuri mijlocii şi lungi)

Dezburuienarea termica: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-24T00:18:00.000-08:00

Distrugerea buruienilor cu ajutorul insectelor

Speciile de pradatori au fost introduse în Europa si împotriva buruienilor, fiind cunoscute ca si eficiente 85 de specii de insecte pradatoare (Riba G., Silvy C., 1989) împotriva buruienilor (în special împotriva lui Amaranthus spp., Convolvulus arvensis, Chenopodium album, Senecio vulgaris si Orobanche)

Distrugerea buruienilor cu ajutorul ciupercilor

Cele mai cunoscute bioerbicide sunt (Riba G., Silvy C., 1993): Collego pe baza de Colletotrichum gloeosporioides f.sp. aeschynomene, împotriva lui Aeschynomene virginica ; BioMall, pe baza de Colletotrichum gloeosporioides f. sp. malvae, împotriva lui Malva pusilla.

Dezburuienarea termica: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-23T00:18:00.000-08:00

Electroerbicidarea

“Electroerbicidarea” este o metoda de distrugere a buruienilor cu ajutorul unor instalatii purtate dupa tractor care folosesc curentul electric ca si agent activ. Operatia de electroerbicidare se realizeaza în primele stadii de dezvoltare ale buruienilor, prin arderea acestora cu un curent la un amperaj foarte mare si voltaj redus. Metoda se foloseste pe scara mare în California (U.S.A.), la principalele culturi horticole.

Dezburuienarea termica: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-22T00:17:00.000-08:00

Degradabilitatea mulciului

Pentru evitarea costurilor legate de recuperarea plasticului se recomanda utilzarea unui mulci biodegradabil (anexa nr.22).

¨ Utilizarea de mulci fotodegradabil : realizat din polietilena ce contine aditivi care stimuleaza degradarea prin intermediul radiatiei ultraviolete. Plasticul se fragmenteaza dar nu se degradeaza în sol (efect poluant potential) ;

¨ Utilizarea de mulci biodegradabil : realizat din plastic sau hârtie complet degradabile (ex .: mulciul SEQUANA realizat de Ahlstrom) ;

¨Utilizarea de mulci din materii organice brute : paie, scoarte de pin ; textile realizate din in, paie, etc… ; produsul rezultat din macinarea ramurilor rezultate din taieri ;

Fixarea mulciului pe sol

¨ Fixarea manuala a mulciului : se realizeaza pe suprafete mici ;

¨ Fixarea mecanica a mulciului : este obligatorie pentru suprafetele mari. Operatia se realizeaza prin intermediului unui utilaj care deruleaza si fixeaza plasticul pe sol în partile laterale, prin intermediul unor organe active si a unor roti de copiere a solului. Utilajul poate fi echipat si cu un dispozitiv de fixare pe sol a furtunelor de irigare prin picatura sub mulciul din plastic, operatii care se pot executa concomitent sau simultan. Viteza tractorului este de 3-7 km/h.

Recuperarea mulciului

¨ Recuperarea manuala : Operatia este laborioasa si necesita un volum de 30 ore pe hectar ;

¨ Recuperarea mecanica : se realizeaza prin intermediul unui utilaj purtat care este echipat cu o bobina si un dispozitiv de rulare a plasticului.

Efecte pozitive ale mulcirii

¨ limiteaza levigarea azotului datorita sistemului de udare obligatoriu prin picurare care asociat mulcirii ;

¨ limiteaza evapotranspiratia, respectiv dezvoltarea bolilor prin reducerea umiditatii atmosferice si a contactului frunzelor cu solul umed ;

¨ stimuleaza prinderea plantelor datorita mentinerii unui continut ridicat de umiditate în sol;

¨ se obtin produse curate datorita evitarii contactului dintre legume si sol ;

¨ creste temperatura în sol în timpul noptii datorita transferului lent de gradient termic ;

¨ protejeaza structura solului împotriva efectelor negative induse de ploi si de irigarea prin aspersiune sau prin brazde.

¨ cresterea eficacitatii fotosintezei datorita reflectiei luminii pe partea inferioara a frunzelor (mulciul rosu) ;

Lucrari mecanice si manuale

- combinator, cultivator ;

- tesala de buruieni

- lucrari manuale ;

- platforma semi mecanizata : o solutie din ce în ce mai utilizata, care consta în distrugerea manuala (prin zmulgere) a buruienilor prin intermediul unui utilaj tractat sau purtat de tractor pe care sunt amplasate 2- 6 posturi pentru muncitori aflati în pozitie orizontala (pe burta). Pentru confortul personalului fiecare post de lucru este echipat cu casti pentru muzica în timpul lucrului.

- zmulgerea buruienilor prin intermediul unui utilaj ce are ca organ activ o perie rotativa din material plastic

Dezburuienarea termica: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-20T00:15:00.000-08:00

Mulcirea

- materiale organice degradabile (carton special, frunze, paie...) ;
* materiale plastice nedegradabile (folie negra, rosie, alba) ;

Cel mai utilizat mulci în legumicultura este realizat din polietilena si prezinta urmatoarele caracteristici :

Grosime
¨ mulci anual :17-40 microni ;
¨ mulci multianual : 50-80 microni ;

Culoare
Cele 4 culori ale mulciului folosite la ora actuala, se disting prin comportamentul lor diferit fata de radiatia solara si radiatia terestra care conditioneaza efectul asupra buruienilor.
¨ polietilena transparenta : transmite bine radiatia solara ; efect scazut împotriva buruienilor prin mulcire directa ; efect total împotriva buruienilor în cazul solarizarii ;
¨ polietilena neagra : absoarbe complet radiatia solara si terestra fiind foarte eficienta împotriva buruienilor ; asigura si o usoara încalzire a solului (un grad în plus în comparatie cu solul dezgolit) ;
¨polietilena opaca termic : de culoare rosie caramizie sau verde ; absoarbe o buna parte din radiatia solara utila în fotosinteza ; are o buna eficacitate împotriva buruienilor ; transmite foarte bine radiatia infrarosie care va încalzi solul ; efectul termic este intermediar între negru si transparent (plus 4 grade Celsius fata de un sol dezgolit) ;
¨ polietilena alba ; efect bun împotriva buruienilor ; limiteaza cresterea temperaturii la nivelul solului ; buna reflectie a radiatiei solare ;

Dezburuienarea termica: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-19T00:14:00.000-08:00

Aceasta tehnica foloseste temperaturi cuprinse între 70 si 800°C pentru arderea buruienilor în functie de tipul de tehnica utilizat. Metoda este foarte folosita în legumicultura, pomicultura, viticultura si culturi prasitoare.

Dezburuienarea prin vapori

Principiul de baza este injectarea solului cu vapori la 180 grade Celsius, fapt care va ridica temperatura solului pâna la 85-90 grade Celsius. Semintele de buruieni fiind distruse la 75-80 cm adâncime, operatia asigura o buna eliminare a semintelor de buruieni în profilul de sol tratat.

Materialul utilizat este constituit din elmentele urmatoare: un generator de vapori mobil, alimentat cu apa si curent electric ; rezervor de motorina ; furtune de cauciuc de distributie a vaporilor ; folii de plastic si sistem de lestare cu saci de nisip ; fie prin sistemul de “clopote” ce contine placi metalice echipate cu injectoare de vapori fixate în general înaintea sau în spatele tractorului.

Tabelul nr.24. Temperatura de distrugere a organismelor solului

Temperatura	Organisme
100C	Bacterii amonificatoare şi anumite virusuri
90C	Anumite virusuri
70-80 C	Seminţe de buruieni şi anumite ciuperci
70 C	Numeroase bacterii
60-70 C	Sclerotinia
50-60 C	Botrytis, Rhizoctonia ; nematozi ; viermi sârmă

Dezinfectia cu folii de suprafata mare este rezervata aplicatiilor de lunga durata si pe adâncime mare: aproximativ 3 ore la 25 cm adâncime. Aceasta metoda este utilizata atunci când obiectivul este de a distruge anumiti daunatori sau boli prezenti la adâncime (nematozi) si pentru culturile cu înradacinare profunda. Ea nu se justifica atunci când obiectivul este numai dezburuienarea solului.

Dezinfectia cu “clopote” se recomanda atunci când se cauta în primul rând un « efect erbicid ». Ea se efectueaza la suprafata cu o durata de aplicare de 5-10 minute.

Consecinte ale realizarii dezburuienarii cu vapori :

- distrugerea anumitor patogeni ai solului: Dezburuienarea cu vapori realizata superficial poate duce la distrugerea florei utile a solului fiind putin selectiva;

- pentru asigurarea recolonizarii trebuie realizate aporturi de compost;

Controlul buruienilor: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-18T00:12:00.000-08:00

Semanatul fals consta în pregatirea patului de semanat cu 4 saptamâni înainte de data semanatului sau a plantatului urmat de o irigare.

Astfel, buruienile vor rasari urmând a fi eliminate printr-o dezburuienare “termica” sau prin grapare în stadiul de 2 frunze. Tehnica permite reducerea semnificativa a rezervei de seminte din sol oferind conditii concurentiale mai bune pentru plantele de cultura.

Gestiunea rezervei de seminte

Metode preventive:

- eliminarea surselor de diseminare a buruienilor si limitarea dezvoltarii acestora prin lucrari precum aratura adânca ;

- utilizarea mulcirii vegetale sau cu hârtie si folie de plastic;

- utilizarea de asociatii vegetale care lasa putin loc pentru dezvoltarea buruienilor.

- tehnicile de dezburuienare curative constau în prasile mecanice, utilizarea de grape speciale în functie de cultura, dezburuienarea termica;

- utilizarea de cultivaruri cu o crestere rapida care pot concura buruienile;

- alegerea unor rotatii nefavorabile buruienilor prin utilizarea de culturi de cartof, varza, lucerna, pasune artificiala, precum si o alternanta de culturi de iarna si primavara care duc la eliminarea buruienilor adventive;

- suprimarea surselor de diseminare: amendamentele organice necompostate (gunoi, paie) prezinta un potential puternic de infectie cu seminte de buruieni; o compostare termofila reduce puternic capacitatea de germinare a semintelor;

- limitarea lucrarilor culturale propice dezvoltarii buruienilor: aratura profunda, treceri repetate;

- mulcirea împotriva invadarii cu buruieni aplicata în culturile perene are ca obiectiv protejarea solului de excesele climatice precum si mentinerea umiditatii în perioade de seceta;

- conceperea de asociatii culturale competitive ;

- transplantarea rapida a rasadurilor viguroase în terenuri curate de buruieni ;

- utilizarea de plante de acoperire a solului ;

- folosirea de distante mici între rânduri ;

- folosirea alelopatiei;

Lupta biologica: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-17T00:12:00.000-08:00

Lupta biologica se poate defini ca o metoda de lupta împotriva unui daunator, boala sau buruiana, utilizând agenti naturali antagonisti ai agentilor patogeni (Reboulet J.N. 1999). Acesti agenti naturali au capatat în timp notiunea de biopesticide.

Numarul de specii cunoscute ca având o actiune pradatoare asupra specilor daunatoare de insecte, depaseste cifra de 200 000 (Fraval A. 1993.)

Cele mai cunoscute specii de insecte si acarieni pradatori folosite în legumicultura sunt : Encarsia, Phytoseiulus, Macrolophus, Orius, Amblyseius et Anagrus.

Primul biopesticid omologat în lume a fost Bacillus thuringiensis (Rodgers P.B., 1993) astazi ocupând primul loc în lume ca si vânzari (90% din piata de biopesticide).

O alta grupa de biopesticide o reprezinta virusurile entomopatogene (baculovirusurile) care au ca si tinta peste 3000 de specii de insecte (Juarez-Perez V.M., 1998).

Unul din cele mai cunoscute bioinsecticide în legumicultura este Mamestrinul utilizat împotriva lui Mamestra brasicae, la care costul de utilizare a scazut la sub 9 euro/ha.

Protectia plantelor: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-14T16:19:00.000-08:00

Actiuni curative

- utilizarea de masculi(de insecte) sterili ;

- utilizarea de feromoni sexuali ;

- introducerea, cresterea si mentinerea populatiilor de dusmani naturali, insecticide de origine microbiana sau vegetala, eliminarea mecanica sau termica ;

- inducerea de modificari în comportament ;

- protectia fitosanitara este în principal preventiva: în acest scop se recomanda folosirea de cultivaruri rezistente, asigurarea unei stari fiziologice bune pentru plante plante, cu scopul de a fortifica autoapararea naturala a acestora;

- metodele curative fac apel la tehnici biologice cu substante vegetale si minerale;

- se urmareste utilizarea de tehnici care sa îndeparteze daunatorul si limitarea populatiei acestuia;

- lansarea de auxiliari, insecte si acarieni;

- utilizarea de virusuri bacterii si ciuperci (Ferron P., Fargues J., Riba G., 1993): Bacillus thuringiensis, Virusul granulozei-virus specific carpocapsei (viermele merelor), ciuperci antagoniste cu alti patogeni;

- confuzia (dezorientarea) sexuala prin folosirea de feromoni de sinteza, care actioneaza ca atractivi si stimulenti pentru sexul opus;

- utilizarea de atractanti:

¨ alimentari: zahar, otet, hidrolizati de proteine;

¨ chimici: metaldehida pentru melci;

¨fizici (sunet, lumina, culoare) :de exemplu culoarea galbena, pentru musculita alba de sera si alte homeoptere;

- folosirea de insecticide vegetale (Ferron P., 1999.):

¨ piretrine pentru afide, muste, paianjenul rosu;

¨ rotenona care provine din Derris, Lonchocarpus, pentru gândacul din Colorado, afide, tripsi, fluturele alb al verzei;

¨ nicotina împotriva afidelor;

¨ preparate pe baza de Quasia amara si/sau Rhiania speciosa împotriva insectelor nocturne;

- folosirea de uleiuri minerale si vegetale care obtureaza organele respiratorii ale insectelor;

-utilizarea de sapun negru si alcool ars care actioneaza ca si uleiurile;

Protectia plantelor: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-05T16:11:00.000-08:00

Metode de actiune preventiva si curativa

Metode preventive (Silguy, C., 1994):

- utilizarea de cultivaruri rezistente ;

- programarea datei de plantare ;

- alegerea momentului efectuarii araturii ;

- alegerea distantei dintre rânduri ;

- rotatia culturilor;

- asigurarea igienei câmpurilor;

- utilizarea de substante atractive si de capcane cu feromoni ;

- diversificarea culturilor;

- crearea unui mediu defavorabil daunatorilor unei culturi prin favorizarea echilibrului populatiilor microbiene (Deacon J.W., Berry L.A., 1993);

- rotatii variate ce permit limitarea naturala a daunatorilor si bolilor;

- fortificarea plantelor prin efectuarea de tratamente cu substante extrase din plante: urzica, coada calului, etc;

- utilizarea de obstacole fizice: fileuri textile, capcane, material plastic;

- îndepartarea prin intermediul mirosului prin folosirea de asociatii de plante: morcov, ceapa, praz etc;

- folosirea de plante ce produc efecte repulsive :Tanacetum vulgare (varza, mar, par), Artemisia absinthium (furnici , afide- varza, mar par);

- crearea unui mediu favorabil auxiliarilor, prin crearea si amenajarea de spatii adecvate.;

- mentinerea si crearea de zone de refugiu prin diferite masuri precum (Maisonneuve J.C., 1998):

- plantarea de perdele de protectie cu un anumit conveier varietal în functie de auxiliarii doriti ( Laurus nobilis) ;

- terenurile dificile de lucrat (bordurile de parcele, marginea unui curs de apa, partile laterale ale drumurilor, taluzurile pot sa fie amenajate în “terenuri neproductive” ale caror avantaje ecologice vor compensa pierderile economice;

- baltile, constituie de asemenea nise ecologice interesante pentru auxiliari;

- utilizarea de plante gazda care adapostesc populatii de daunatori, atrag în acelasi timp auxiliarii care sunt dusmanii lor naturali. Dintre insectele auxiliare se pot enumera: braconidele, ichneumonidele, carabidele, acarienii pradatori, coccinelidele, larvele de sirfide, etc…

- se pot introduce flori pe marginea câmpurilor : umbelifere: mararul limiteaza prin miros atacul mustei morcovului ;

- utilizarea de specii adaptate si rezistente la boli, daunatori, utilizarea de rotatii variate, întarirea rezistentei plantelor prin anumite tehnici culturale, metode de protectie fizica (capcane, grilaje electrice, fileuri agrotextile, materiale plastice fine, asociatii vegetale, utilizarea de repusivi (Tanacetum vulgare, Artemisia absinthium), crearea unui mediu favorabil insectelor auxiliare, mentinerea si crearea de zone refugiu, mentinerea de plante gazda etc.

- utilizarea de folie de plastic anticondens (cele mai cunoscute firme europene producatoare de sere si solarii cu folie anticondens sunt Visquen din Marea Britanie si Fillclair din Franta).

Combaterea biologica a daunatorilor prin utilizarea autocidiei si luptei hormonale

2008-11-02T01:52:00.000-07:00

Combaterea biologica a daunatorilor prin lupta autocida

Este un procedeu de combatere a insectelor daunatoare, care utilizeaza efectele sterilizante ale radiatiilor ionizante sau ale unor substante chimice (chemosterilizanti, substante radiomimetice) asupra insectelor daunatoare. Poate fi tratat unul din sexele unei specii sau ambele sexe, astfel încât, din copularile indivizilor sterilizati pe aceasta cale cu indivizii normali din natura, sa rezulte ponte sterile.

Gestiunea irigatiei: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-11-01T16:11:00.000-07:00

O buna gestiune a irigatiei presupune luarea în calcul a câtorva elemente obligatorii :

- folosirea cu precadere a irigarii prin picurare;

- practicarea mulcirii si a sistemelor de lucrari minime;

- controlul deschiderii stomatelor cu produse naturale;

- gestiunea covorului vegetal, pentru controlarea gradului de umbrire;

- utilizarea de perdele de protectie ;

- aplicarea de volume de apa, estimate pe baza continutului real în apa al solului;

Dupa cum se stie de catre agricultori, apa este unul din vectorii principali de dezvoltare si transmitere a bolilor. În acest sens în legumicultura nu se recomanda irigarea prin aspersiune a culturilor datorita accentuarii dezvoltarii bolilor în prezenta apei. Practic în legumicultura, ca si în alte sectoare horticole, udarea prin picurare asociata cu mulcirea culturilor se generalizeaza din ce în ce mai mult.

Alegerea soiurilor: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-10-29T16:11:00.000-07:00

Dupa unii autori alegerea corecta a unui soi sau hibrid de legume determina în proportie de 80-90% reusita sau nereusita unei culturi în agricultura ecologica. Cel mai important criteriu de alegere a unui soi sau hibrid este rezistenta respectiv toleranta la boli, daunatori precum si la alti factori de stres.

Criteriile care mai trebuie avute în vedere constau în adaptarea la tipul de sol si la calitatea produsului dorit, reactia la fertilizarea organica, aptitudinea de a concura buruienile.

Cele mai cunoscute firme producatoare de samânta (cultivaruri ce se preteaza la agricultura ecologica) prezente în România sunt : Clause, Vilmorin, Danish, S&G, etc…

Rotatia culturilor: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-10-23T16:11:00.000-07:00

Rotatia culturilor

Rotatia culturilor, consta în alternarea plantelor din familii botanice diferite pe aceasi suprafata de teren, în timpul succesiunilor culturilor.

Obiective:

- limitarea concentratiei de paraziti si patogeni pe o parcela, adesea responsabile de oboseala solului;

- prospectarea solului la diferite adâncimi, alternând plantele cu sisteme radiculare diferite;

- alternarea culturilor cu nevoi minerale diferite: legume radacinoase sau cu tuberculi, legume frunzoase, legume cu fructe si seminte;

- mentinerea curata a solurilor, facând apel la tehnici diferite de lupta împotriva buruienilor (mulcire, dezburuienare termica, lucrari mecanice).

- asigurarea fertilizarii de baza pe o cultura principala, care va fi o cultura pretentioasa în îngrasaminte si care suporta aporturi de amendamente organice, eventual putin descompuse (solanacee, brassicacee, cucurbitacee etc..);

- plasarea la sfârsitul rotatiei a unor culturi pretentioase în materie organica sub forma unui compost foarte evoluat;

Alegerea speciilor care intra în rotatie depinde de numerosi factori: de climat ; de natura si de fertilitatea solului ; de nevoile în furaje ; de debuseele comerciale; de situatia economica a fermei.

Rotatia culturilor, presupune succesiunea planificata în timp a mai multor culturi pe acelasi câmp, fiind unul din cele mai importante elemente care pot influenta fertilitatea solului, lupta împotriva buruienilor, bolilor si daunatorilor.

Ingrasaminte: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-10-19T16:11:00.000-07:00

¨ Compost de gunoi de pasăre

Compostul provine din gunoi de pasăre care a fost supus procesului de compostare aerobă.

Tabelul nr.19.Compoziţia gunoiului de pui şi a gunoiului de curci, în kg/t de produs brut (AUBERT, 1998)

Parametri	Gunoi de pui		Gunoi de curci
S.U.		738	648
S.O.		606	446
S.M.		132	202
N (Kjeldahl)		25,4	24,8
N-NH4+		4,7	6,8
N organic		20,7	18,0
P2O5		12	26
K2O		17	20

Ingrasaminte: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-10-13T16:11:00.000-07:00

¨ Compost de gunoi de porcine

Compostul provine gunoi de porci care a fost supus unui proces de compostare aerobă. Dacă nivelul de substanţă uscată a gunoiului de porc este relativ stabil, cel a compostului este foarte dependent de condiţiile de stocare.

Tabelul nr.18. Compoziţia medie, în kg/t de produs brut (I.Z. Franţa 2001)

Tip de compost	S.U	N total	P₂O₅	K₂O
Compost de gunoi acumulat pe aşternut	317	7,6	10,2	14,7
Compost de gunoi adunat mecanic	327	11	18,3	20,8
Compost de dejecţii lichide cu paie	310	7,7	14,9	10,5
Compost rezultat din refuzul de la cernerea paielor de dejecţiile lichide	343	7,2	43,4	2,6

Ingrasaminte: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-10-10T16:11:00.000-07:00

¨Compost de gunoi de oaie

Compostul provine din gunoi de oaie care a fost supus procesului de compostare aerobă. Dejecţiile de ovine fiind mai uscate decât dejecţiile de bovine, cantitatea de paie necesară pentru realizarea unei structuri corespunzătoare a grămezii ce trebuie compostată este un pic mai mică. Nu este recomandat totuşi să se coboare sub 6 kg /U.M.V./zi. Gunoiul de oi este bogat în potasiu în raport cu alte resturi animale.

Tabelul nr.16. Compoziţia medie în kg/t de produs brut (I.Z.,Franţa 2001)

S.U	S.O	N total	P₂O₅	K₂O
360	260	11,5	7	23

Tabelul nr.17.Procentajul fracţiilor cu azot în compostul de gunoi de bovine (I.Z.,Franţa 2001)

Azot mineral	0
Azot organic mineralizat în timpul anului	20
Azot organic mineralizat în anii anteriori	80

ULEIURI DE PETROL - Substanţe chimice permise în agricultura ecologică (O.U. 34/2000)

2008-10-05T00:30:00.000-07:00

Parametrii	Detalii
Natură	Produse rezultate din petrol
Mod de acţiune	Acţiune principală (insecticidă şi acaricidă) ; Acţiune secundară (fungicidă)
Ecotoxicologie	Impact minim asupra solului în stare pură ; Asociate cu anumite pesticide poate deveni toxic
Mod de utilizare	Emulsie ce conţine 20-30% apă ; Concentrat emulsionabil (90-99%) ; Tratamentele se efectuează împotriva stadiilor de iarnă ale dăunătorilor ; Incompatibil cu sulful muiabil dar compatibil cu cuprul

Ingrasaminte: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-10-02T16:06:00.000-07:00

4. Compostul
Compostul, este produsul rezultat în urma fermentarii aerobe sau anaerobe a unor materii organice, si este folosit ca substanta fertilzanta pentru culturile agricole. La ora actuala, în agricultura ecologica a tarilor din Uniunea Europeana, întâlnim composturi care provin din diferite domenii (Fitiu, 2000): composturi vegetale (compost din subproduse viticole, pomicole, legumicole ; compost din subproduse din cultura mare), composturi din deseuri menajere, composturi din namol de la statiile de epurare etc
Pentru stimularea procesului de compostare se folosesc o serie de substate de activare
Caracteristicile principalelor composturi

¨ Compost de deseuri menajere

Deseurile menajere cuprind deseurile alimentare, deseurile verzi menajere precum si deseurile de gradina, hârtia si cartonul etc… Trierea la sursa si colectarea selectiva a deseurilor permite obtinerea unui material ce poate fi valorificat prin compostare sau metanizare, producând un amendament organic de calitate. Pot sa fie adunate selectiv si alte deseuri pentru a produce compost. Deseurile sunt foarte umede si prea bogate în azot organic pentru a fi compostate singure: ca urmare a tasarii, produsul evolueaza spre o compostare anaeroba, conducând la producerea metanului.

Compostul de deseuri menajere este un amendament organic a carui concentratii în N, P, K sunt relativ variabile în functie de natura deseurilor care intra în compozitia acestora.

¨ Compost de deseuri verzi
Compostul este realizat din resturi vegetale provenite din întretinerea gradinilor si a spatiilor verzi publice si private. Sunt compuse în special din iarba rezultata în urma tunderii gazonului (primavara, vara), din taierile de pe tot parcursul anului, din frunze (toamna) si din deseuri de la florarii (tot anul).

S.U	S.O	C/N	PH	N total	P₂O₅	K₂O	CaO	MgO
500	450*	15	8	8	4	7	26	3
370-600	300-600*	11-25	7-8	5-10	3-5	3-10	7-40	2-4

Tabelul nr.12 Compozitia deseurilor verzi, în g/kg de produs brut (ADEME 2001)
* din substanta uscata

Principalele elemente nocive întâlnite în composturile de deseuri verzi sunt cromul, cuprul si plumbul, provenite din uzura utilajelor folosite la compostare sau din poluarea mediului. Plumbul în special este legat de circulatia automobilelor si valori ridicate ale continutului în acest element indica faptul ca deseurile vegetale provin în principal de pe marginea drumurilor. Suprimarea progresiva a benzinei cu plumb ar putea sa diminueze dispersia acestui element si contaminarea plantelor.

Ingrasaminte: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-09-29T16:04:00.000-07:00

1 Îngrasamintele verzi

Îngrasamintele verzi sunt plante ce apartin unor familii botanice diferite, ce se îngroapa în sol în momentul în care au atins maximul de masa vegetativa : Trifoi marunt, Trifoi alb, Trifoi violet, Trifoi de Alexandria, Mazare furajera, Ridiche furajera, Mazariche, Lupin, Secara, Ovas, Hrisca, Zazanie, Mustar, Rapita, Phacelia, Sorg furajer, etc..

Ingrasamintele verzi, au multe efecte benefice asupra solului si plantelor: mobilizeaza si repun la dispozitia plantelor elementele nutritive, stimuleaza viata microbiana, amelioreaza structura solului.

2. Îngrasamintele animale solide (gunoiul de grajd)

Tabelul nr. 3. Compoziţia gunoiului de grajd, în kg la tona de produs brut (Ziegler, Heduit, 1991)

Provenienţă	S.U	S.O.	C/N	P₂O₅	K₂O	CaO	MgO
Vaci de lapte : (stab. liberă)	250	180	14	3.5	8	5	1.9
Vaci de lapte (stab. fixă)	210	-	-	3.1	4.4	-	-
Vaci pentru carne	240	150	-	3.7	4	2.5	1.5
Viţei	190	130	-	1	2.7	1.8	0.5
Oi	300	230	23	4.2	11.2	11.2	1.4
Porci	210	160	-	6	4	6	2.5
Capre	480	-	-	5.2	5.7	-	-
Cai	540	410	-	3.2	9	-	2
Pui de carne	580	480	11	21.5	21	14.5	3.7
Curci	540	430	10.5	25	20.5	21.5	4.2

Tabelul nr.4. Compoziţia îngrăşămintelor de fermă în oligo-elemente, în g/t de produs brut (Ziegler, Heduit, 1991)

Gunoi provenit de la :	Cu	Mn	Zn	Fe
Vaci de lapte(stabulaţie liberă)	8	150	-	-
Vaci pentru carne	-	-	16	2074
Pui de carne	81	-	147	-
Curci	78	-	166	-

SULF

2008-09-27T00:29:00.000-07:00

Parametrii	Detalii
Mod de acţiune	Prin vapori : blochează respiraţia celulară Acţiune preventivă (previne instalarea ciupercii); Acţiune curativă (distruge miceliul); Acţiune eradicantă (distruge conidioforii);
Toxicologie	Substanţă neutră; Efecte secundare asupra insectelor auxiliare (entomofauna utilă)
Ecotoxicologie	Impact nul aupra solurilor; Puţin toxic în mediu acvatic; Puţin toxic asupra albinelor
Utilizări	Praf (microionizat, sublimat, triturat) ; Muiabil (microionizat, sublimat, triturat) ; Zeamă sulfocalcică ;
Proprietăţi	Fungicid :făinare, mană ; Acaricid :păianjeni galbeni, roşii

Fertilizarea: Tehnologia in legumicultura ecologica

2008-09-23T16:03:00.000-07:00

Obiectivul fertilizarii
Obiectivul fertilizarii este mentinerea si cresterea fertilitatii solului si a activitatii biologice a acestuia.
Sistemul urmareste hranirea solului pentru a putea hrani planta, punând accent pe fertilizarea organica în comparatie cu sistemul conventional care vizeaza doar hranirea plantei.

Gestiunea fertilizarii
Fertilizarea implica:
- o buna practica a rotatiilor cu plante ce au exigente diferite si în special cu leguminoase care îmbogatesc solul în azot;
- o fertilizare organica de baza cu produse ce provin din ferma;
- aport complementar cu îngrasaminte minerale autorizate de lege mai ales în solurile cu carente ;
- cresterea fixarii azotului din aer, prin selectia de bacterii capabile de a fixa azotul, la nivelul rizosferei unor plante cultivate ce nu sunt leguminoase;

Cea mai buna metoda de dozare a fertilizantilor lichizi utilizeaza un dozator automat (lucreaza prin intermediul curentului de apa ce trece prin instalatia de dozare). Unul din cele mai eficiente dozatoare utilizate în legumicultura europeana este realizat de societatea Dosatron (Franta). Dozatorul poate fi folosit pe lânga fertilizare si pentru dozarea biopesticidelor utilizate în tratamentele fitosanitare.

Înfiintarea si întretinerea culturilor legumicole ecologice - partea a IV-a

2008-09-18T15:59:00.000-07:00

Agentii patogeni – virusuri, ciuperci, bacterii pot fi folositi cu succes deoarece se raspândesc usor (prin vânt, insecte, apa etc), distrugând sistemul enzimatic, astupând vasele conducatoare, producând toxine si degradând procesele metabolice ale buruienilor. Pentru utilizarea lor este necesara o selectivitate deplina.
În ultimul timp s-au obtinut si „bioerbicidele”, care contina spori de ciuperci ce paraziteaza si distrug unele buruieni, dar metoda este putin raspândita în practica.

Reducerea populatiilor agentilor patogeni prin lucrari mecanice
Având în vedere eficacitatea redusa a produselor pentru combaterea biologica a organismelor daunatoare, reducerea presiunii exercitate de dezvoltarea rapida a populatiilor patogenilor si/sau a vectorilor acestora este importanta cunoasterea biologiei patogenilor culturilor ecologice, a plantelor gazda si a masurilor care se impun pentru prevenirea si/sau mentinerea în limite reduse a daunatorilor principali ai culturii.

Combaterea mecanica a agentilor patogeni
Combaterea mecanica a agentilor patogeni se executa fie concomitent cu distrugerea plantelor gazda prin metode fizice sau manuale, prin prevenirea infectiei primare sau a circulatiei vectorilor si prin îndepartarea frunzelor cu simptome specifice ale atacului organismelor patogene.

CUPRU - Substanţe chimice permise în agricultura ecologică (O.U. 34/2000)

2008-09-18T00:28:00.000-07:00

Parametrii	Detalii
Substanţa	Zeamă bordeleză ; Oxiclorură de cupru ; Hidroxid de cupru
Mod de acţiune	Produs de contact ; Acţiune fungicidă :botritis, mană, făinare Acţiune bactericidă :necroză bateriană etc..
Toxicologie	Produs neutru în general
Efecte secundare	Efectele asupra auxiliarilor efectele sunt neutre Este toxic in mediu acvatic pentru peşti Se acumulează în sol:potenţial toxic pentru microorganismele din sol

Substanţe chimice permise în agricultura ecologică (O.U. 34/2000)

2008-09-15T00:27:00.000-07:00

Denumirea	Descriere, cerinţe privind compoziţia, condiţii de utilizare
Cupru sub formă de hidroxid de cupru, oxiclorură de cupru, sulfat de cupru (tribazic), oxid cupros, zeamă bordeleză	Fungicid; Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Etilen	Pentru postmaturarea bananelor
Sare de potasiu a acizilor graşi	Insecticid
Alaun de potasiu	Pentru încetinirea coacerii bananelor
Polisulfura de calciu	Fungicid; Insecticid; Acaricid
Ulei de parafină	Insecticid, Acaricid
Uleiuri minerale	Insecticid ; Fungicid : Numai pentru pomi fructiferi, viţă de vie şi culturi tropicale ; Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Permanganat de potasiu	Fungicid, bactericid ; Numai pentru pomi fructiferi şi viţă de vie.
Nisip de cuarţ	Agent de respingere
Sulf	Fungicid, acaricid, agent de respingere

Înfiintarea si întretinerea culturilor legumicole ecologice - partea a III-a

2008-09-14T15:58:00.000-07:00

Combaterea biologica a buruienilor
În ultimul timp o atentie deosebita se acorda combaterii biologice a buruienilor, care se bazeaza pe folosirea unor virusuri, bacterii, ciuperci, insecte ce paraziteaza anumite buruieni.

Metoda este unanim acceptata pentru protectia biologica a plantelor si reprezinta o componenta esentiala în combaterea integrata a buruienilor. Aceasta metoda prezinta avantajul ca este continua, nepoluanta, economica si pastreaza diversitatea în ecosistemele agricole. Singurul risc existent este ca dusmanul natural al buruienilor sa se adapteze si la plantele de cultura.

Combaterea biologica a buruienilor s-a dovedit a fi eficienta pe suprafete mari, în anumite zone sau bazine, infestate cu o singura specie de buruieni. Infestarea cu Opuntia sp. în Australia a fost stopata folosindu-se insecta sfredelitoare Cactoblactus cactorum, adusa din Argentina, „pojarnita” din pasunile SUA a fost distrusa cu specii de gândaci din genul Chrysolina, iar zambila acvatica care împiedica activitatile în zonele specifice de infestare a fost învinsa folosindu-se agenti patogeni din genul Cercospora. De asemenea, s-au obtinut rezultate bune în combaterea palamidei cu ajutorul coleopterului Altica carducycum care consuma frunzele acestei buruieni.

S-au dovedit eficiente insectele din familiile: Himenoptera, Lepidoptera, Hemiptera, Coleoptera, Diptera etc. Cele mai specializate insecte sunt sfredelitoarele de radacini si tulpini, precum si cele care ataca interiorul semintelor, dar cele mai eficiente sunt insectele care consuma frunzele si tulpinile deoarece sunt mai selective. Selectivitatea este una din principalele conditii pentru acceptarea introducerii unui dusman natural, înlaturând pericolul ca pradatorul respectiv sa treaca la plantele utile sau cele de cultura. Este necesara testarea prealabila.

Înfiintarea si întretinerea culturilor legumicole ecologice - partea a II-a

2008-09-05T15:57:00.000-07:00

Eliminarea stresului de plantare prin utilizarea plantelor produse la ghivece nutritive sau la ghivece din material biodegradabile
Eliminarea stresului de plantare este importanta pentru a realiza timpurietate productiei si pentru valorificarea superioara a capacitatii de productie a speciilor horticole pe de o parte si pentru valorificarea superioara a productiilor obtinute. Producerea la ghivece nutritive sau ghivece biodegradabile este esentiala pentru realizarea acestui scop.

Combaterea buruienilor
Combaterea buruienilor este o problema delicata pentru culturile ecologice având în vedere ca utilizarea erbicidelor este interzisa. Metodele de combatere a buruienilor acceptate a fi utilizate în cultura ecologica sunt: mecanice (prasit si/sau plivit manual), fizice (cu flacara directa sau cu abur sub presiune) si metode biologice (prin utilizarea organismelor patogene specifice buruienilor dar nespecifice culturii).

Combaterea mecanica a buruienilor
Combaterea mecanica a buruienilor este metoda cea mai utilizata pe suprafete mici dar solicita o cantitate mare de forta de munca.

Înfiintarea si întretinerea culturilor legumicole ecologice - partea 1

2008-09-01T15:53:00.000-07:00

Conversia terenului pentru culturile ecologice
Certificarea unei culturi ecologice impune o perioada de minim 3 ani de conversie a terenului, perioada în care remanenta pesticidelor ti a îngrasamintelor chimice utilizate de-a lungul timpului este diminuata la limitele maxime impuse de legislatia care reglementeaza productia si produsele ecologice.

Pregatirea terenului si fertilizarea de baza
Pregatirea terenului pentru plantare consta în efectuarea lucrarii de baza, aratura adânca de toamna pentru culturile din câmp si lucrarea cu freza sau cu rotosapa mecanica pentru culturile din spatiile protejate.
Pregatirea patului germinativ se executa dupa o nivelare daca terenul este denivelat de la cultura premergatoare, cu grapa cu discuri sau combinatorul ca la culturile clasice.

Înainte de înfiintarea culturii se modeleaza terenul în functie de tipul culturii si specia cultivata în straturi sau biloane.
În cazul în care producatorul agricol dispune de cantitati de gunoi de grajd suficiente se executa fertilizarea de baza a terenului utilizându-se doze cuprinse între 50-80 t pe ha, mai mult în spatiile protejate si mai putin în câmp.
În cazul în care producatorul agricol dispune de cantitati de gunoi de grajd insuficiente se executa fertilizarea organica individual, la planta sau pe rând.

Piretrina "CA"

2008-08-18T07:38:00.000-07:00

Insecticid activ pentru combaterea scabiei (râiei).

Compozitie :

Cypermetrin, solventi, aromatizant.

Indicatii de utilizare:

Se dizolva 20 ml de produs intr-un litru de apa. Solutia de lucru astfel preparata se aplica pe zona afectata de Sarcoptes cu ajutorul unui tampon de vata sau tifon. Datorita adjutantilor specifici, insecticidul ajunge in galeriile Sarcoptes sau la teaca firului de par, avand concomitent si actiune ovocida.

Piretrina "CP"

2008-08-18T07:31:00.004-07:00

Compozitie :

Solventi, aromatizant, Cypermetrin.

Indicatii de utilizare:

Prin dizolvarea a 10 ml PIRETRINA CP intr-un litru de apa, se obtine o solutie de lucru utilizata la combaterea pediculozei, putand fi tratate pana la 40 de persoane . Solutia de lucru se aplica cu ajutorul unui tampon din vata sau tifon pe suvitele de par, de la radacina spre varf.

Parasect 5%

2008-08-18T07:31:00.003-07:00

Compozitie :

Cypermetrina, solventi.

Indicatii de utilizare:

deparazitarea adaposturilor pentru animale se realizeaza prin pulverizare cu o solutie de Parasect 5% de 2 la mie(0.2 litri produs la 100 litri apa.)
Tratamentul pe animale se realizeaza prin imbaiere sau prin pulverizare, folosind o dilutie de 0.25 - 1 la mie :
0.3 la mie- pentru combaterea pediculozei;
0,5 la mie- pentru combaterea capuselor si altor insecte si pentru prevenirea scabiei:
1 la mie pentru tratamentul curativ al scabiei.

Insecticid Getox Universal

2008-08-18T07:31:00.002-07:00

Compozitie :

Un orgonofosforic, un piretroid de sinteza, Alcool, Aromatizant, Solvent Organic, Emulgator, substante aromatizante.

Indicatii de utilizare:

Se aplica prin pulverizare pe suprafete. Produsul este eficient in combaterea gandacilor de bucatarie, tantarilor, mustelor, furnicilor, etc.
Se recomanda pentru spitale, hoteluri si alte colectivitati.

Sampon Pedicon

2008-08-18T07:31:00.001-07:00

Sampon pentru spalarea parului si combaterea pediculozei.

Compozitie :

Agenti tensioactivi anionici si nonionici, glicerina, acid citric, permetrina, sare cuaternara de amoniu, conservant, aromatizant, clorura de sodiu, acid citric, apa.

Indicatii de utilizare:

Se inmoaie parul in apa, se aplica samponul si se freaca energic. Se adauga apa pentru a obtine o spuma abundenta. Se lasa produsul sa actioneze 5 minute. Se clateste parul cu multa apa. Procedura se aplica de doua ori pe saptamana.

Getox Concentrat

2008-08-18T07:31:00.000-07:00

Compozitie :

O substanta organofosforica si un piretroid de sinteza, alcool,aromatizanti, emulgator, solvent organic.

Indicatii de utilizare:

Produsul este eficace in combaterea gandacilor, tantarilor, mustelor, moliilor, furnicilor, purecilor, paduchilor.

Insecticid Forttox B

2008-08-18T07:27:00.000-07:00

Datorita faptului ca FORTTOX B nu are miros si are o toxicitate redusa pentru om si animate (face parte din grupa IV), se recomanda cu precadere pentru spitale, hoteluri, spatii comerciale, incinte din domeniul industriei alimentare etc.

Produsul FORTTOX B este foarte eficient in combaterea tantarilor, mustelor, gandacilor de bucatarie, etc.

Insecticid Forttox - 4P

2008-08-18T07:26:00.000-07:00

Insecticid foarte puternic, de soc si remanenta, galbui, cu miros caracteristic, emulsionabil în apa, nu are miros si are o toxicitate redusa pentru om si animal.

Compozitie :

Amestec sinergizant de 3 piretroizi de sinteza, agenti de parfumare, agent tensioactiv, alcool. Total substante active: 24%

Indicatii de utilizare:

Datorita faptului ca FORTTOX - 4P nu are miros si are o toxicitate redusa pentru om si animale ( face parte din grupa IV ) se recomanda cu precadere pentru spitale, hoteluri, spatii comerciale, incinte din domeniul industriei alimentare ( in general spatii unde prezenta unui miros neplacut de insecticid ar putea fi o sursa de disconfort ) si bineinteles oriunde este necesara efectuarea unei dezinsectii. Produsul FORTTOX-4P este foarte eficient în combaterea gândacilor, mustelor, moliilor, furnicilor, puricilor, paduchilor, paianjenilor precum si a altor insecte.

Insecticid Extratox

2008-08-05T00:46:00.000-07:00

Insecticid galbui, cu miros caracteristic, emulsionabil, foarte eficient în combaterea gândacilor, mustelor, moliilor, furnicilor, puricilor, paduchilor, paianjenilor precum si a altor insecte.

Compozitie :

Amestec sinergizant de 2 substante organofosforice si un piretroid de sinteza, alcool, aromatizant, agent tensioactiv, solvent organic.
Total substante active:28%
Produsul actioneaza prin contact si ingestie.

Indicatii de utilizare:

Se recomanda pentru spitale, hoteluri si alte activitati. Produsul EXTRATOX este foarte eficient în combaterea gândacilor, mustelor, moliilor, furnicilor, puricilor, paduchilor, paianjenilor precum si a altor insecte.

Tantarii

2008-08-04T03:07:00.000-07:00

Controlarea tantarilor este o sarcina de mentinere sub control a densitatii lor pentru a reduce distrugerile provocate sanatatii oamenilor, economiei si obtinerea unor zone fara probleme de acest gen. Controlul tantarilor este o practica pentru sanatatea publica, mai ales la tropice, deoarece acestia aduc multe boli, dintre care chiar malarie.

Operatiile de control a tantarilor au ca tinta trei tipuri de probleme diferite :

1. Plictisitorii tantari deranjeaza oamenii atat in case, in parcuri si in zone de recreatie ;
2. Din punct de vedere economic, tantarii pot reduce valoarea imobilelor, afecta turismul si interesele de afaceri, au un impact negativ asupra sanatatii planetei, provocand poluarea ;
3. Sanatatea oamenilor este o cauza importanta cand tantarii sunt cei care poarta si transmit numeroase boli infectioase.

Metode generale

In functie de situatie, sursa de reducere, biocontrolul, larvicidul ( controlul larvelor), sau adulticidul (controlul adultilor) poate fi utilizat pentru a tine sub control populatia de tantari. Aceste tehnici sunt realizate prin modificarea habitatului, pesticide, agenti biologici de control si capcane.

Surse de reducere

Deoarece tantarii obisnuiesc sa apara in zona apelor, posibilitatea de reducere a lor poate fi una simpla, de golire a apei din recipientele din zona casei. Aceasta este o metoda pe care toti proprietarii de case o pot indeplini fara prea mare greutate. Spre exemplu, proprietarii pot elimina dezvoltarea tantarilor prin indepartarea pungilor de plastic nefolosite, a cauciucurilor vechi sau a galetilor ; prin curatarea santurilor si repararea scurgerilor de la robinete ; prin schimbarea cu regularitate a apei de la pasari. Eliminarea prin astfel de metode a tantarilor este una eficienta si nu face apel la insecticide. Oricum, aceaste metode nu pot fi utilizate in unele parti ale lumii, datorita faptului ca apa nu poate fi asa usor inlocuita.

Managementul mlastinilor (OWMM)

OWMM presupune utilizarea unor canale superficiale, de 4 metri latime si 2 metri lungime, pentru a crea o retea de scurgere a apei fara formarea mlastinilor si conectarea acestora la un bazin sau canal. Reteaua de canale permite un habitat uscat pentru tantari si aparitia pestilor, care se vor hrani cu larvele de tantari si vor reduce nevoie de alte controale si metode, precum pesticidul. Accesul pe care il primesc pestii la larvele de tantari vor mentine pe termen lung controlul asupra acestora.

Managementul de inchidere prin rotatie (RIM)

RIM presupune utilizarea unor pompe mari si tevi cu accese pentru a controla nivelul apei fara a se forma mlastini. RIM permite controlul tantarilor in acelasi timp in care exista mlastini care sa formeze un habitat natural pentru acestia. Apa este pompata in mlastini primavara tarziu si vara pentru a preveni ca tantarii femele sa isi depuna larvele. Mlastina poate sa dreneze toamna, iarna si primavara devreme. Accesul de la tevi lasa pestii, crustaceii si alte organisme de mlastina sa intre si sa se dezvolte acolo. RIM controleaza aparitia tantarilor, iar in acelasi timp reducand folosirea pesticidului.

Insecticidul si insectele

2008-08-04T03:04:00.000-07:00

Multe tipuri de insecticide care sunt pe piata afecteaza insectele in variate moduri. Grijuliul manager va folosi multe metode de mentinere sub control si de a reduce dezvoltarea insectelor si rezistenta acestora. Insectele care si-au dezvoltat abilitatea de a rezista unui insecticid, folosesc acelasi mecanisc pentru a trece si peste alte insecticide din aceeasi gama. Deci este de retinut clasa de chimicale si modul de actiune al fiecarui insecticid si de evitat folosirea aceluiasi insecticid in mod repetat. Insectele se adapateaza rapid si devin repede rezistente la un produs.

Este de luat in considerare noile metode, precum IGRS. Oamenii de stiinta considera ca, datorita acestor materiale care au o legatura stransa cu procesul natural al insectelor de a creste si dezvolta, acestea au sanse mai mici de a crea o rezistenta la substante.

Atacarea insectei la diferite nivele prin utilizarea unor clase de chimicale distincte – toxine ale sistemului nervos, ale stomacului sau de crestere. Oricum, este importanta mentinerea unor avantaje ale unor rute de intrare a substantelor toxice. Daca v-ati bazat pe insecticide de contact, veti lua in considerare produse care pe bazeaza pe ingerare. In mod similar, in timp ce insecticidele sistemice au multe trasaturi care atrag, evitati sa va bazati doar pe acestea. Utilizati, de asemenea, insecticide de contact.

Folositi o aplicatie tehnica adecvata pentru materialul pe care il aplicati. De exemplu, pentru asigurarea la radacina a absorbtiei insecticidului introduceti-l bine in zona acesteia. De obicei, aceasta se realizeaza prin udarea imediata a ariei dupa aplicare sau prin folosirea tehnologiei sub-surface.

In final, de retinut ca insecticidele, in majoritatea cazurilor, sunt mai eficiente impotriva unor anumite stadii ale insectelor tinta. Tipic, acestea sunt stadii de inceput, imature. Cateodata, este insa si stadiul de adult tinta. A se citi informatiile de pe eticheta produselor si asigurarea ca stadiul cerut este prezent in momentul aplicarii substantelor.

Pastrarea acestor puncte in minte va ajuta la un management mai bun al insecticidelor si o obtinere mai avansata a rezultatelor.

Cum are loc intalnirea dintre insecte si insecticide

2008-08-04T03:03:00.000-07:00

Insectele pot ajunge la insecticide in mai multe moduri. Probabil, cea mai cunoscuta cale este contactul direct. In acest caz, reziduurile insecticidelor raman pe suprafata plantei tratata. Insectele vin in contact cu materia in timp ce strabat suprafata tratata. Insecticidul patrude insectele incepand cu picioarele, dupa care se rasfrange in tot corpul ( spre exemplu, centrul nervos). Daca insecta este prezenta in momentul aplicarii insecticidului, spray-ul o poate acoperi si patrunde in corpul acesteia in mod direct.

In unele cazuri, insecta se va hrani de pe o suprafata tratata. Insecta ingereaza insecticidul si il absoarbe prin captuseala stomacului. Astfel, insecticidul poate ataca mai repede decat atunci cand insecta doar trece pe suprafata tratata. Ingestia este de obicei mai toxica insectei prin contactul direct, deci un insecticid ingerat va produce daune mai mari, desi exista si exceptii.

Adesea, o insecta va trece prin ambele experiente, fiid supusa la o totala expunere in fara insecticidului. Spre exemplu, lipitorile, omizile si paienjenii de obicei vin in contact cu insecticidul pe masura ce se misca si consuma din momelile puse. Efectul combinat dintre contactul direct si ingerarea chimicalelor provoaca dificultati in invingerea lor de catre insecte.

Unele insecticide se schimba in vapori foarte repede. Aceste materiale, fumigants, ataca aparatul respirator al insectelor. Aceste tipuri de produse sunt folositoare in zone ingradite, unde vaporii de aer pot ramane concentrati, precum in greenhouses sau cosuri de depozitare, dar de obicei nu lucreaza bine in arii deschise. Cu toate acestea, unele insecticide pot crea o activitate fumigant in timp ce insectele strabat suprafetele tratate.

Contactul versus systemic insecticid. Dupa cum am prezentat, insectele tinta trec sau se hranesc cu materialul din planta pe care a fost aplicat insecticid. Insecticidele care lucreaza in aceasta maniera sunt de contact. Ele raman acolo unde au fost date si nu isi schimba locul. Cele mai traditionale insecticide sunt in principal de contact.

Putine insecticide au calitati sistemice. Ceea ce inseamna ca plantele absorb materialul, care atunci este mutat (se misca de-a lungul sistemului vascular) pe alta parte a plantei. Anumite fungicide si herbicide sunt sistemice, de asemenea.

Anumite produse se misca in sus. In acest caz, materialul luat de la radacina se poate muta in partea de sus, in pamant. Alte materiale misca substantele de sus in jos ; pesticidele care intra ajung in regiuni mai joase ale plantei.

Un insecticid comun de gazon si ornamente, acephate (Valent’s Orthene), are caracteristici sistematice. Aceste calitati conduc la particularizarea produselui efectiv pentru controlarea insectelor, precum paduchele de plante, care suge sucul plantei. Daca tesutul plantei contine acephate, paduchele va ingera insecticid in mod direct atunci cand se hraneste.

Imidacloprid (Bayer’s Merit) este un alt insecticid sistemic. Radacina gazonului preia aceasta substanta, dupa care o misca in tulpina si frunze. Valoarea unui astfel de insecticid este evidenta.

Modul de actiune al insecticidelor

2008-08-04T03:02:00.003-07:00

Profesionistii in intretinerea pamantului care folosesc insecticide pe gazon si pe ornamente pot beneficia de intelegerea modului de actiune al acestora. Informatia despre aceste produse permit o selectare mai eficienta si o aplicare a insecticidului corespunzatoare. Modul de actiune, drumul de intrare si miscare al insecticidului in plante joaca un rol important in eficienta si siguranta acestuia. Hai sa discutam separat despre fiecare dintre factori.

Modul de actiune din punct de vedere chimic al insecticidului este format din materiale alese pentru a omori sau tine sub control insectele. Cele mai traditionale insecticide realizeaza acestea interactionand cu sistemul nervos al insectelor vizate.

Multe insecticide folosite fac parte din clasa chimicalelor organofosfate. Spre exemplu, chlorpyrifos, diazinon, isofenphos, malathion si trichlorfon sunt toate oragnofosfate. Alte insecticide familiare, precum bandiocarb si carbaryl, sunt incluse intr-o alta bine-cunoscuta clasa de chimicale, carbamates. Insecticidele din aceste categorii afecteaza sistemul nervos al insectelor in acelasi mod.

Celulele nervoase la animale ( incluzand insectele si oamenii) cara impulsuri de la un stimul ( spre exemplu, atingerea unei sobe fierbinti) la centrul nervului (creierul) sau de la acesta inapoi la muschi, ca un raspuns (mutarea degetului de pe soba fierbinte).

Modul de actiune al insecticidelor

2008-08-04T03:02:00.002-07:00

Metode de aplicare in gospodarii a insecticidelor

2008-08-04T03:02:00.001-07:00

Managementul inglobarii daunatorilor sau IPM in case incepe cu restrangerea posibilitatilor de viata ale insectelor: un mediu de dezvoltare, apa si mancare. Daca insectele devin o problema in ciuda acestor masuri, IPM pare sa ii controleze utilizand cele mai sigure metode.

Respingerea insectelor, cunoscuta ca « spray de gandaci » vine in sticle de plastic sau in bidoane. Aplicat pe haine, maine, picioare sau pe alte extremitati, utilizarea acestui produs va duce la indepartarea insectelor. Acesta nu este insa un insecticid.

Insecticidul folosit pestru distrugerea parazitilor – cel mai adesea insecte si arahnide – vine in sticle si prin imprastierea lui in aer omoara insectele nedorite. Spray-urile vor indeparta din casa fluturii, furnicile, gandacii si alte insecte, dar si paianjenii. Alte metode sunt granulele sau lichidele care au in formula lor momeli pentru insecte. Pentru multe gospodarii, capcanele pentru paraziti contin pesticide sau alte chimicale. Spray-ul este aplicat peste tot in gospodarii, pe podele si pe instalatii. Pesticidul pentru termite este adesea injectat in fundatia caselor.

Ingredientele pentru insecticidele utilizate in gospodarii includ permethrin si tetramethrin, care actioneaza la sistemul nervos al insectelor si arahnidelor.

Spray-ul de gandaci ar trebui folosit doar in zone foarte bine ventilate, deoarece chimicalele continute pot fi daunatoare atat oamenilor, cat si animalelor. Toate insecticidele includ masive cantitati de momeala si capcane care ar trebui aplicate astfel incat sa nu ajunga la indemana copiilor sau animalelor.

Insecticide

2008-08-04T03:00:00.000-07:00

Insecticidul este un pesticide utilizat impotriva insectelor, indiferent de forma lor. Insecticidele includ ovicide si larvicide folosite contra oualelor si larvelor respectivelor insecte. Insecticidul este folosit in agricultura, medicina, in industrie si gospodarie. Utilizarea insecticidului se considera ca sta la baza cresterii incredibile a productivitatii din agricultura in secolul 20. Aproape toate insecticidele au potentialul de a schimba ecosistemul ; multe sunt toxice pentru oameni, iar altele sunt incluse in categoria granei. Este necesar sa echilibram balanta nevoilor din agricultura cu probleme de mediu, dar si de sanatate in utilizarea insecticidelor.

Categoriile de insecticide din agricultura

Clasificarea insecticidelor este realizata in cateva moduri diferite :

Insecticidele sistemice sunt incorporate in tratarea plantelor. Insecetele ingereaza insecticidul in timp ce se hranesc din plante.
Contactul direct cu insecticidul este daunator insectelor. Eficienta este adesea legata de calitatea aplicarii pesticidului, cu mici picaturi care imbunatatesc performantele.
Insecticidele naturale, precum nicotina sau pyrenthrum, sunt facute de plante ca forma de protectie impotriva insectelor. Utilizarea nicotinei bazata pe insecticide a fost ingradita in USA din 2001 pentru a preintampina eventualele probleme aparute prin contaminarea alimentelor cu aceasta.
Insecticidele anorganice sunt fabricate cu metale si includ urme de cupru – si fluor, care acum sunt rar folosite, dar si sulf, adesea utilizat.
Insecticidele organice sunt chimicale sintetica care comprina un numar mare de pesticide ce pot fi folosite.
Modul de actionare – cum ucid pesticidele sau cum « dezarmeaza » un parazit – este un alt mod de categorisire a insecticidelor. Modul de actiune este important in prezicerea timpului in care insecticidul va deveni toxic si pentru specii care nu sunt direct legate, precum pestii, pasarile si mamiferele.

Metalele grele, precum plumbul, mercurul, arsenicul, ca si toxinele din plante, cum este nicotina au fost indelung folosite de-a lungul anilor. Multe plante au fost utilizate ca « rude » ale insecticidelor de secole, incluzand tutunul si pyrethrum. Unii fermieri au raportat succese in utilizarea spray-ului din alcolul cred fermentat ca un insecticid eficient.