Ingrasaminte: Tehnologia in legumicultura ecologica

1 Îngrasamintele verzi

Îngrasamintele verzi sunt plante ce apartin unor familii botanice diferite, ce se îngroapa în sol în momentul în care au atins maximul de masa vegetativa : Trifoi marunt, Trifoi alb, Trifoi violet, Trifoi de Alexandria, Mazare furajera, Ridiche furajera, Mazariche, Lupin, Secara, Ovas, Hrisca, Zazanie, Mustar, Rapita, Phacelia, Sorg furajer, etc..

Ingrasamintele verzi, au multe efecte benefice asupra solului si plantelor: mobilizeaza si repun la dispozitia plantelor elementele nutritive, stimuleaza viata microbiana, amelioreaza structura solului.

2. Îngrasamintele animale solide (gunoiul de grajd)

Tabelul nr. 3. Compoziţia gunoiului de grajd, în kg la tona de produs brut (Ziegler, Heduit, 1991)

Provenienţă	S.U	S.O.	C/N	P2O5	K2O	CaO	MgO
Vaci de lapte : (stab. liberă)	250	180	14	3.5	8	5	1.9
Vaci de lapte (stab. fixă)	210	-	-	3.1	4.4	-	-
Vaci pentru carne	240	150	-	3.7	4	2.5	1.5
Viţei	190	130	-	1	2.7	1.8	0.5
Oi	300	230	23	4.2	11.2	11.2	1.4
Porci	210	160	-	6	4	6	2.5
Capre	480	-	-	5.2	5.7	-	-
Cai	540	410	-	3.2	9	-	2
Pui de carne	580	480	11	21.5	21	14.5	3.7
Curci	540	430	10.5	25	20.5	21.5	4.2

Tabelul nr.4. Compoziţia îngrăşămintelor de fermă în oligo-elemente, în g/t de produs brut (Ziegler, Heduit, 1991)

Gunoi provenit de la :	Cu	Mn	Zn	Fe
Vaci de lapte(stabulaţie liberă)	8	150	-	-
Vaci pentru carne	-	-	16	2074
Pui de carne	81	-	147	-
Curci	78	-	166	-

SULF

Parametrii	Detalii
Mod de acţiune	Prin vapori : blochează respiraţia celulară Acţiune preventivă (previne instalarea ciupercii); Acţiune curativă (distruge miceliul); Acţiune eradicantă (distruge conidioforii);
Toxicologie	Substanţă neutră; Efecte secundare asupra insectelor auxiliare (entomofauna utilă)
Ecotoxicologie	Impact nul aupra solurilor; Puţin toxic în mediu acvatic; Puţin toxic asupra albinelor
Utilizări	Praf (microionizat, sublimat, triturat) ; Muiabil (microionizat, sublimat, triturat) ; Zeamă sulfocalcică ;
Proprietăţi	Fungicid :făinare, mană ; Acaricid :păianjeni galbeni, roşii

Fertilizarea: Tehnologia in legumicultura ecologica

Obiectivul fertilizarii
Obiectivul fertilizarii este mentinerea si cresterea fertilitatii solului si a activitatii biologice a acestuia.
Sistemul urmareste hranirea solului pentru a putea hrani planta, punând accent pe fertilizarea organica în comparatie cu sistemul conventional care vizeaza doar hranirea plantei.

Gestiunea fertilizarii
Fertilizarea implica:
- o buna practica a rotatiilor cu plante ce au exigente diferite si în special cu leguminoase care îmbogatesc solul în azot;
- o fertilizare organica de baza cu produse ce provin din ferma;
- aport complementar cu îngrasaminte minerale autorizate de lege mai ales în solurile cu carente ;
- cresterea fixarii azotului din aer, prin selectia de bacterii capabile de a fixa azotul, la nivelul rizosferei unor plante cultivate ce nu sunt leguminoase;

Cea mai buna metoda de dozare a fertilizantilor lichizi utilizeaza un dozator automat (lucreaza prin intermediul curentului de apa ce trece prin instalatia de dozare). Unul din cele mai eficiente dozatoare utilizate în legumicultura europeana este realizat de societatea Dosatron (Franta). Dozatorul poate fi folosit pe lânga fertilizare si pentru dozarea biopesticidelor utilizate în tratamentele fitosanitare.

Înfiintarea si întretinerea culturilor legumicole ecologice - partea a IV-a

Agentii patogeni – virusuri, ciuperci, bacterii pot fi folositi cu succes deoarece se raspândesc usor (prin vânt, insecte, apa etc), distrugând sistemul enzimatic, astupând vasele conducatoare, producând toxine si degradând procesele metabolice ale buruienilor. Pentru utilizarea lor este necesara o selectivitate deplina.
În ultimul timp s-au obtinut si „bioerbicidele”, care contina spori de ciuperci ce paraziteaza si distrug unele buruieni, dar metoda este putin raspândita în practica.

Reducerea populatiilor agentilor patogeni prin lucrari mecanice
Având în vedere eficacitatea redusa a produselor pentru combaterea biologica a organismelor daunatoare, reducerea presiunii exercitate de dezvoltarea rapida a populatiilor patogenilor si/sau a vectorilor acestora este importanta cunoasterea biologiei patogenilor culturilor ecologice, a plantelor gazda si a masurilor care se impun pentru prevenirea si/sau mentinerea în limite reduse a daunatorilor principali ai culturii.

Combaterea mecanica a agentilor patogeni
Combaterea mecanica a agentilor patogeni se executa fie concomitent cu distrugerea plantelor gazda prin metode fizice sau manuale, prin prevenirea infectiei primare sau a circulatiei vectorilor si prin îndepartarea frunzelor cu simptome specifice ale atacului organismelor patogene.

CUPRU - Substanţe chimice permise în agricultura ecologică (O.U. 34/2000)

Parametrii	Detalii
Substanţa	Zeamă bordeleză ; Oxiclorură de cupru ; Hidroxid de cupru
Mod de acţiune	Produs de contact ; Acţiune fungicidă :botritis, mană, făinare Acţiune bactericidă :necroză bateriană etc..
Toxicologie	Produs neutru în general
Efecte secundare	Efectele asupra auxiliarilor efectele sunt neutre Este toxic in mediu acvatic pentru peşti Se acumulează în sol:potenţial toxic pentru microorganismele din sol

Substanţe chimice permise în agricultura ecologică (O.U. 34/2000)

Denumirea	Descriere, cerinţe privind compoziţia, condiţii de utilizare
Cupru sub formă de hidroxid de cupru, oxiclorură de cupru, sulfat de cupru (tribazic), oxid cupros, zeamă bordeleză	Fungicid; Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Etilen	Pentru postmaturarea bananelor
Sare de potasiu a acizilor graşi	Insecticid
Alaun de potasiu	Pentru încetinirea coacerii bananelor
Polisulfura de calciu	Fungicid; Insecticid; Acaricid
Ulei de parafină	Insecticid, Acaricid
Uleiuri minerale	Insecticid ; Fungicid : Numai pentru pomi fructiferi, viţă de vie şi culturi tropicale ; Necesită autorizarea de către organismele de inspecţie şi certificare
Permanganat de potasiu	Fungicid, bactericid ; Numai pentru pomi fructiferi şi viţă de vie.
Nisip de cuarţ	Agent de respingere
Sulf	Fungicid, acaricid, agent de respingere

Înfiintarea si întretinerea culturilor legumicole ecologice - partea a III-a

Combaterea biologica a buruienilor
În ultimul timp o atentie deosebita se acorda combaterii biologice a buruienilor, care se bazeaza pe folosirea unor virusuri, bacterii, ciuperci, insecte ce paraziteaza anumite buruieni.

Metoda este unanim acceptata pentru protectia biologica a plantelor si reprezinta o componenta esentiala în combaterea integrata a buruienilor. Aceasta metoda prezinta avantajul ca este continua, nepoluanta, economica si pastreaza diversitatea în ecosistemele agricole. Singurul risc existent este ca dusmanul natural al buruienilor sa se adapteze si la plantele de cultura.

Combaterea biologica a buruienilor s-a dovedit a fi eficienta pe suprafete mari, în anumite zone sau bazine, infestate cu o singura specie de buruieni. Infestarea cu Opuntia sp. în Australia a fost stopata folosindu-se insecta sfredelitoare Cactoblactus cactorum, adusa din Argentina, „pojarnita” din pasunile SUA a fost distrusa cu specii de gândaci din genul Chrysolina, iar zambila acvatica care împiedica activitatile în zonele specifice de infestare a fost învinsa folosindu-se agenti patogeni din genul Cercospora. De asemenea, s-au obtinut rezultate bune în combaterea palamidei cu ajutorul coleopterului Altica carducycum care consuma frunzele acestei buruieni.

S-au dovedit eficiente insectele din familiile: Himenoptera, Lepidoptera, Hemiptera, Coleoptera, Diptera etc. Cele mai specializate insecte sunt sfredelitoarele de radacini si tulpini, precum si cele care ataca interiorul semintelor, dar cele mai eficiente sunt insectele care consuma frunzele si tulpinile deoarece sunt mai selective. Selectivitatea este una din principalele conditii pentru acceptarea introducerii unui dusman natural, înlaturând pericolul ca pradatorul respectiv sa treaca la plantele utile sau cele de cultura. Este necesara testarea prealabila.

Înfiintarea si întretinerea culturilor legumicole ecologice - partea a II-a

Eliminarea stresului de plantare prin utilizarea plantelor produse la ghivece nutritive sau la ghivece din material biodegradabile
Eliminarea stresului de plantare este importanta pentru a realiza timpurietate productiei si pentru valorificarea superioara a capacitatii de productie a speciilor horticole pe de o parte si pentru valorificarea superioara a productiilor obtinute. Producerea la ghivece nutritive sau ghivece biodegradabile este esentiala pentru realizarea acestui scop.

Combaterea buruienilor
Combaterea buruienilor este o problema delicata pentru culturile ecologice având în vedere ca utilizarea erbicidelor este interzisa. Metodele de combatere a buruienilor acceptate a fi utilizate în cultura ecologica sunt: mecanice (prasit si/sau plivit manual), fizice (cu flacara directa sau cu abur sub presiune) si metode biologice (prin utilizarea organismelor patogene specifice buruienilor dar nespecifice culturii).

Combaterea mecanica a buruienilor
Combaterea mecanica a buruienilor este metoda cea mai utilizata pe suprafete mici dar solicita o cantitate mare de forta de munca.

Înfiintarea si întretinerea culturilor legumicole ecologice - partea 1

Conversia terenului pentru culturile ecologice
Certificarea unei culturi ecologice impune o perioada de minim 3 ani de conversie a terenului, perioada în care remanenta pesticidelor ti a îngrasamintelor chimice utilizate de-a lungul timpului este diminuata la limitele maxime impuse de legislatia care reglementeaza productia si produsele ecologice.

Pregatirea terenului si fertilizarea de baza
Pregatirea terenului pentru plantare consta în efectuarea lucrarii de baza, aratura adânca de toamna pentru culturile din câmp si lucrarea cu freza sau cu rotosapa mecanica pentru culturile din spatiile protejate.
Pregatirea patului germinativ se executa dupa o nivelare daca terenul este denivelat de la cultura premergatoare, cu grapa cu discuri sau combinatorul ca la culturile clasice.

Înainte de înfiintarea culturii se modeleaza terenul în functie de tipul culturii si specia cultivata în straturi sau biloane.
În cazul în care producatorul agricol dispune de cantitati de gunoi de grajd suficiente se executa fertilizarea de baza a terenului utilizându-se doze cuprinse între 50-80 t pe ha, mai mult în spatiile protejate si mai putin în câmp.
În cazul în care producatorul agricol dispune de cantitati de gunoi de grajd insuficiente se executa fertilizarea organica individual, la planta sau pe rând.