Un caz interesant de specificitate îl constituie moliile polifenice, ca Antherea polyphemus, care se pot împerechea exclusiv în prezenta frunzelor de Quercus rubra (stejar rosu). Analizele efectuate au aratat ca frunzele de stejar emana un compus volatil (trans-2-hexanol), care stimuleaza receptorii senzoriali din antenele femelelor declansând astfel eliberarea feromonului sexual al acestora, care apoi excita si determina masculul sa se împerecheze. Un alt caz interesant îl constituie gargarita trestiei de zahar, Rhabdoscelum obscurus, care nu-si elimina propriul feromon sexual numai dupa ce s-a hranit cu trestie de zahar. În acest caz, declansatorul eliminarii feromonului trebuie sa fie un compus chimic neidentificat, existent în trestia de zahar.
Feromonii moliei stejarului, Archips semiferanus, se gasesc ca atare în frunzele de stejar, fapt ce grabeste ditrugerea stejerisurilor naturale de catre aceasta molie. Larvele femelelor de Archips semiferanus îsi iau feromonii gata sintetizati din frunzele de stejar, care contribuie în mod direct la atragerea masculilor. Dupa sosirea masculilor pe frunze, femelele elimina o cantitate mai mare de feromon pentru a determina masculul sa se îndrepte spre organul de copulatie.
Feromonii sexuali ai insectelor sunt tot mai mult utilizati în agricultura, ca substante biologic active, eficiente pentru combaterea biologica a insectelor daunatoare, mai ales ca combaterea chimica a insectelor daunatoare s-a dovedit ca are efecte secundare nedorite: poluarea mediului, dezechilibrarea biocenozelor datorita lipsei de specificitate a unor compusi fitofarmaceutici, inclusiv a numeroase insecticide.
Feromonii sunt preferati insecticidelor în combaterea daunatorilor deoarece, având o mare specificitate si fiind produsi în cantitati mici, nu au, practic, efecte poluante.
Feromonii sexuali ai insectelor sunt utilizati în agricultura atât pentru aprecierea si supravegherea populatiei de daunatori, în vederea îmbunatatirii prognozei în aplicarea tratamentelor chimice, cât si în combaterea directa a acestora prin impiedicarea împerecherii sexelor, fapt ce va determina reducerea treptata a urmasilor si, în final, disparitia daunatorilor.
Împiedicarea împerecheriii insectelor se poate realiza atât prin captarea în masa a masculilor, cu ajutorul unor capcane ce contin feromoni naturali sau artificiali, din populatia naturala înainte de o împerechere, fie prin impregnarea atmosferei din zona protejata cu feromoni (concentratii mari) cu scopul de a dezorienta masculii, care astfel ajung în imposibilitatea de a repera (detecta, sesiza) femelele virgine în vederea împerecherii. Teoretic vorbind, este posibil ca unele insecte daunatoare sa fie eliminate dintr-o zona oarecare prin captarea masculilor cu feromoni naturali sau artificiali. În practica, apar numerosi factori care micsoreaza eficienta momelilor sexuale.
Feromonii sintetici sunt folositi în prezent cu precadere pentru supravegherea populatiei de daunatori în vederea îmbunatatirii prognozelor privind aplicarea si sporirea eficientei tratamentelor chimice.
Feromonii moliei stejarului, Archips semiferanus, se gasesc ca atare în frunzele de stejar, fapt ce grabeste ditrugerea stejerisurilor naturale de catre aceasta molie. Larvele femelelor de Archips semiferanus îsi iau feromonii gata sintetizati din frunzele de stejar, care contribuie în mod direct la atragerea masculilor. Dupa sosirea masculilor pe frunze, femelele elimina o cantitate mai mare de feromon pentru a determina masculul sa se îndrepte spre organul de copulatie.
Feromonii sexuali ai insectelor sunt tot mai mult utilizati în agricultura, ca substante biologic active, eficiente pentru combaterea biologica a insectelor daunatoare, mai ales ca combaterea chimica a insectelor daunatoare s-a dovedit ca are efecte secundare nedorite: poluarea mediului, dezechilibrarea biocenozelor datorita lipsei de specificitate a unor compusi fitofarmaceutici, inclusiv a numeroase insecticide.
Feromonii sunt preferati insecticidelor în combaterea daunatorilor deoarece, având o mare specificitate si fiind produsi în cantitati mici, nu au, practic, efecte poluante.
Feromonii sexuali ai insectelor sunt utilizati în agricultura atât pentru aprecierea si supravegherea populatiei de daunatori, în vederea îmbunatatirii prognozei în aplicarea tratamentelor chimice, cât si în combaterea directa a acestora prin impiedicarea împerecherii sexelor, fapt ce va determina reducerea treptata a urmasilor si, în final, disparitia daunatorilor.
Împiedicarea împerecheriii insectelor se poate realiza atât prin captarea în masa a masculilor, cu ajutorul unor capcane ce contin feromoni naturali sau artificiali, din populatia naturala înainte de o împerechere, fie prin impregnarea atmosferei din zona protejata cu feromoni (concentratii mari) cu scopul de a dezorienta masculii, care astfel ajung în imposibilitatea de a repera (detecta, sesiza) femelele virgine în vederea împerecherii. Teoretic vorbind, este posibil ca unele insecte daunatoare sa fie eliminate dintr-o zona oarecare prin captarea masculilor cu feromoni naturali sau artificiali. În practica, apar numerosi factori care micsoreaza eficienta momelilor sexuale.
Feromonii sintetici sunt folositi în prezent cu precadere pentru supravegherea populatiei de daunatori în vederea îmbunatatirii prognozelor privind aplicarea si sporirea eficientei tratamentelor chimice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu