Doua specii de muste ale fructelor, musca pepenilor (Dacus cucurbitae) si musca orientala a fructelor (Dacus doesalis), din insulele Okinawa au fost eradicate deoarece, în principalele insule mari ale Japoniei nu exista muste ale fructelor, transportul fructelor gazda netratate din zonele infestate fiind interzis. S-au mai dezvoltat, pâna la punctul de aplicare comerciala, tehnici pentru mustele usturoiului, musca te-te si gândacul caosulelor de bumbac.
Trei metode genetice de combatere au fost dezvoltate si testate în câmp pentru lepidoptere daunatoare. Acestea sunt: tehnica insectelor sterile (SIT), sterilitatea mostenita si sterilitatea prin backcross.
Tehnica insectelor sterile, pentru diptere si lepidoptere, presupune cresterea unui numar imens de insecte, sterilizarea masculilor si femelelor prin radiatii ionizante si lansarea insectelor sterilizate în natura ca prin împerechere cu indivizi salbatici sa determine un anumit grad de sterilitate.
Diferenta dintre diptere si lepidoptere consta în aceea ca, pentru sterilizarea completa a lepidopterelor sunt necesare doze foarte mari de radiatii, comparativ cu ele utilizate pentru sterilizarea completa a dipterelor. Aceste doze ridicate de radiatii reduc competivitatea: scurtarea timpului de viata, lipsa dispersiei insectelor lansate, pierderea sincronizarii ritmurilor biologice, reducerea abilitatii de a trasfera spermatoforii, micsorarea activitatii sexuale, cresterea timpului de copulare si scaderea longevitatii spermei. O alta cauza a scaderii competitivitatii la unele specii este scaderea abilitatii masculilor de a insemina femelele cu sperma eupirena.
Insectele lansate fiind în întregime sterile, supresia daunatorului înceteaza odata cu oprirea lansarii de insecte sterile.
Sterilitatea mostenita poate fi indusa la orice specie de lepidopter, ca si la hemiptere. Ea are aceleasi caracteristici pentru toate speciile examinate si anume: femelele si masculii în F-1 sunt mult mai sterili decât masculii si femelele din P-1 care sunt iradiate, în general fiind produsi mai multi masculi decât femele în F-1. La unele specii urmasii se dezvolta mai încet decât larvele din parinti neiradiati, iar masculii din F-1 se pot împerechea dar nu reusesc sa însemineze femelele cu sperma eupirena (spermatozoizi viabili cu nucleu). Lansarea insectelor partial sterile ofera un potential supresiv mult mai mare decât lansarea de insecte în întregime sterile.
În 1970, Knipling a comparat cele doua metode, estimând ca, pentru a atinge acelasi grad de reducere a populatiei daunatorului dintr-o populatie naturala, in curs de trei generatii, este necesara o cantitate de patru ori mai mare de insecte total sterile decât daca se lanseaza insecte partial sterile.
Trei metode genetice de combatere au fost dezvoltate si testate în câmp pentru lepidoptere daunatoare. Acestea sunt: tehnica insectelor sterile (SIT), sterilitatea mostenita si sterilitatea prin backcross.
Tehnica insectelor sterile, pentru diptere si lepidoptere, presupune cresterea unui numar imens de insecte, sterilizarea masculilor si femelelor prin radiatii ionizante si lansarea insectelor sterilizate în natura ca prin împerechere cu indivizi salbatici sa determine un anumit grad de sterilitate.
Diferenta dintre diptere si lepidoptere consta în aceea ca, pentru sterilizarea completa a lepidopterelor sunt necesare doze foarte mari de radiatii, comparativ cu ele utilizate pentru sterilizarea completa a dipterelor. Aceste doze ridicate de radiatii reduc competivitatea: scurtarea timpului de viata, lipsa dispersiei insectelor lansate, pierderea sincronizarii ritmurilor biologice, reducerea abilitatii de a trasfera spermatoforii, micsorarea activitatii sexuale, cresterea timpului de copulare si scaderea longevitatii spermei. O alta cauza a scaderii competitivitatii la unele specii este scaderea abilitatii masculilor de a insemina femelele cu sperma eupirena.
Insectele lansate fiind în întregime sterile, supresia daunatorului înceteaza odata cu oprirea lansarii de insecte sterile.
Sterilitatea mostenita poate fi indusa la orice specie de lepidopter, ca si la hemiptere. Ea are aceleasi caracteristici pentru toate speciile examinate si anume: femelele si masculii în F-1 sunt mult mai sterili decât masculii si femelele din P-1 care sunt iradiate, în general fiind produsi mai multi masculi decât femele în F-1. La unele specii urmasii se dezvolta mai încet decât larvele din parinti neiradiati, iar masculii din F-1 se pot împerechea dar nu reusesc sa însemineze femelele cu sperma eupirena (spermatozoizi viabili cu nucleu). Lansarea insectelor partial sterile ofera un potential supresiv mult mai mare decât lansarea de insecte în întregime sterile.
În 1970, Knipling a comparat cele doua metode, estimând ca, pentru a atinge acelasi grad de reducere a populatiei daunatorului dintr-o populatie naturala, in curs de trei generatii, este necesara o cantitate de patru ori mai mare de insecte total sterile decât daca se lanseaza insecte partial sterile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu