Sterilitate mostenita a fost explicata de North, Holt si Bauer (1975). Speciile de diptere, când sunt iradiate, se induce o mare frecventa de mutatii letale dominante în sperma si ovule, dar la speciile de lepidoptere, care sunt mai radiorezistente, sunt nacesare doze mult mai mari de iradiere. Când se utilizeaza doze scazute de radiatii se induce o frecventa sporita a translocarii cromozomiale în sperma si ovule. Unirea unei celule reproductive purtatoare a unei translocatii cu o celula normala (de la fluturi neiradiati), produce un F-1 heterozigot pentru una sau mai multe translocari. Heterozigotismul pentru o singura translocare cromozomala, produce indivizi care, în medie, sunt 50% sterili. Fluturii heterozigoti pentru mai mult de o translocare sunt în procent de 75-100% sterili. Câteva studii citologice au demonstrat ca urmasii în F-1 au tanslocari cromozomale multiple. Astfel, efectul supresiv al steriitatii mostenite este exprimat în 2-3 generatii.
Totusi, frecventa urmasilor normali din punct de vedere cromozomial creste în fiecare generatie, deoarece insectele cu translocari cromozomale produc mai putini urmasi, de aceea fiind necesara lansarea continua de insecte partial sterile pâna când populatia nativa a ajuns sub pragul economic, iar dupa aceea este nevoie de lansari permanente de întretinere a efectului .
Sterilitatea prin retroîncrucisare (backcross BC) este o metoda superioara celor doua metode anterioare. Din pacate, desi teoretic ea se poate aplica unui numar considerabil de specii apartinând aceluiasi gen, în prezent metoda este folosita pentru controlul unei singure specii, Heliothis virescens.
În prezent bazele genetice pentru sterilitatea tip BC sau sterilitatea mostenita, nu sunt pe deplin întelese, cunoscându-se ca masculii sterili BC produc sperma anormala eupirena (fara nucleu) si ca masculii nu fecundeza femelele. Modul în care factorul de sterilitate este transmis de femelele fertile urmasilor nu sunt pe deplin întelese. Este posibil ca un factor citoplasmatic provenit din stramosii femelelor de H.subflexa sa interactioneze cu materialul genetic de la H. virescens si sa provoace anomalii în dezvoltarea spermei.
Pentru reusita unui program de combatere prin metode genetice a unei insecte daunatoare, trebuie sa existe suficiente date ce trebuie sa se refere la urmatoarele aspecte:
- cresterea în masa, trebuie sa se faca la un pret cât mai scazut a daunatorului. Aceastas-ar putea rezolva prin mecanizare si creerea unor dispozitive speciale pentru cresterea în masa a insectelor reduc de mii de ori pretul de cost.
- controlul calitatii materialului biologic utilizat, urmareste factorii ce pot afecta calitatea insectelor crescute în laborator: dietele artificiale, cresterea timp îndelungat în laborator poate duce la adaptarea insectelor strict la aceste conditii.
- procedurile de sterilizare, tin de dozele de iradiere si de operatiile de iradiere si manipulare a materialului biologic.
- ecologia, dinamica si comportarea, tine de informatiile referitoare la rata în care populatia naturala creste în cursul sezonului de vegetatie, rolul imigrarii din alte zone învecinate sau de la mare distanta, cunostintele legate de ecosistem, de entomofagii din zona care pot influenta nivelul daunatorului sau a speciei modificate genetic.
- distributia si raspândirea insectelor lansate, depinde de stadiul (pupa sau adult) si de modul în care sunt lansate insectele iradiate. De exemplu, Pectinophora grossypiella se lanseaza sub forma de adulti care, înainte de a fi lansati sunt raciti, iradiati si transportati în conditii de racire pentru lansare aeriana; H. Virescens sunt lansate ca pupe sau adulti; pentru Porthretria dispar pupele sunt iradiate, transportate si puse în custi, adultii care vor aparea se împrastie liber.
- monitorizarea programului, presupune existenta unui sistem extins de capcane pentru a stabili raportul dintre populatia naturala de insecte si populatia ce cuprinde insecte lansate, cu modificari genetice sau recoltarea oualelor depuse de daunator, pentru a stabili procentul de eclozare.
- analizele economice, presupune o analiza aprofundata a speciei daunatoare, pagubele esteimate ca vor fi produse, pretul combaterii, eficacitatea acesteia.
Totusi, frecventa urmasilor normali din punct de vedere cromozomial creste în fiecare generatie, deoarece insectele cu translocari cromozomale produc mai putini urmasi, de aceea fiind necesara lansarea continua de insecte partial sterile pâna când populatia nativa a ajuns sub pragul economic, iar dupa aceea este nevoie de lansari permanente de întretinere a efectului .
Sterilitatea prin retroîncrucisare (backcross BC) este o metoda superioara celor doua metode anterioare. Din pacate, desi teoretic ea se poate aplica unui numar considerabil de specii apartinând aceluiasi gen, în prezent metoda este folosita pentru controlul unei singure specii, Heliothis virescens.
În prezent bazele genetice pentru sterilitatea tip BC sau sterilitatea mostenita, nu sunt pe deplin întelese, cunoscându-se ca masculii sterili BC produc sperma anormala eupirena (fara nucleu) si ca masculii nu fecundeza femelele. Modul în care factorul de sterilitate este transmis de femelele fertile urmasilor nu sunt pe deplin întelese. Este posibil ca un factor citoplasmatic provenit din stramosii femelelor de H.subflexa sa interactioneze cu materialul genetic de la H. virescens si sa provoace anomalii în dezvoltarea spermei.
Pentru reusita unui program de combatere prin metode genetice a unei insecte daunatoare, trebuie sa existe suficiente date ce trebuie sa se refere la urmatoarele aspecte:
- cresterea în masa, trebuie sa se faca la un pret cât mai scazut a daunatorului. Aceastas-ar putea rezolva prin mecanizare si creerea unor dispozitive speciale pentru cresterea în masa a insectelor reduc de mii de ori pretul de cost.
- controlul calitatii materialului biologic utilizat, urmareste factorii ce pot afecta calitatea insectelor crescute în laborator: dietele artificiale, cresterea timp îndelungat în laborator poate duce la adaptarea insectelor strict la aceste conditii.
- procedurile de sterilizare, tin de dozele de iradiere si de operatiile de iradiere si manipulare a materialului biologic.
- ecologia, dinamica si comportarea, tine de informatiile referitoare la rata în care populatia naturala creste în cursul sezonului de vegetatie, rolul imigrarii din alte zone învecinate sau de la mare distanta, cunostintele legate de ecosistem, de entomofagii din zona care pot influenta nivelul daunatorului sau a speciei modificate genetic.
- distributia si raspândirea insectelor lansate, depinde de stadiul (pupa sau adult) si de modul în care sunt lansate insectele iradiate. De exemplu, Pectinophora grossypiella se lanseaza sub forma de adulti care, înainte de a fi lansati sunt raciti, iradiati si transportati în conditii de racire pentru lansare aeriana; H. Virescens sunt lansate ca pupe sau adulti; pentru Porthretria dispar pupele sunt iradiate, transportate si puse în custi, adultii care vor aparea se împrastie liber.
- monitorizarea programului, presupune existenta unui sistem extins de capcane pentru a stabili raportul dintre populatia naturala de insecte si populatia ce cuprinde insecte lansate, cu modificari genetice sau recoltarea oualelor depuse de daunator, pentru a stabili procentul de eclozare.
- analizele economice, presupune o analiza aprofundata a speciei daunatoare, pagubele esteimate ca vor fi produse, pretul combaterii, eficacitatea acesteia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu